Ce faci când soțul nu te mai vrea?

 Plângi.

Pentru tine, pentru voi, pentru visul pe care l-ai purtat în inimă.

Te uiți în oglindă și nu înțelegi de ce.
„Unde am greșit?”
„Ce nu e suficient ?”
Dar adevărul e că uneori oamenii se pierd unul pe altul
fără ca cineva să fie de vină
sau poate tocmai pentru că nu vor să-și mai asume nimic.

Unii bărbați uită că dragostea se hrănește, nu se lasă să moară.

Ce faci atunci?

Te oprești din a implora.
Femeia care se roagă pentru atenție se micșorează.
Iar tu nu ești făcută să fii mică.

Îți recuperezi corpul.
Te privești cu blândețe.
Îți atingi pielea, o îngrijești, îi amintești că încă trăiește.
Nu pentru el — pentru tine.

Îți recuperezi vocea.
Nu mai accepți „taci” ca răspuns.
Cuvintele tale au sens, au greutate, au valoare.

Îți recuperezi libertatea.
Începi să respiri din nou.
Îți faci timp pentru ceea ce te face să te simți vie.
Ieși în lume, întâlnești oameni, zâmbești fără să ceri permisiunea.

Îți amintești cine ești înainte de „noi”.
Pentru că acea femeie există în continuare.
Și e la fel de superbă ca înainte.
Poate chiar mai puternică.

Adevărul e unul singur:

Când soțul nu te mai vrea, cel mai important e să nu încetezi tu să te vrei.

Nu ești definită de dorința lui.
Prețul tău nu scade pentru că cineva nu mai vede valoarea ta.

Și dacă într-o zi el întoarce capul înapoi
și te vede din nou…
frumoasă, hotărâtă, sigură pe tine…
se poate să fie prea târziu.

Pentru că femeia care și-a regăsit demnitatea
nu se mai întoarce niciodată înapoi
în locul unde i s-a ars sufletul.

Către copilul meu mic, dar cu personalitate mare

 Draga mea Xenia

nici nu ai ieșit bine la lumină și deja ai pus lumea mea cu susul în jos… și, sincer, îmi place așa!

Vreau să știi de pe acum că viața nu vine cu instrucțiuni clare și nici cu garanție pe termen lung. E mai mult ca o rețetă de prăjituri fără gramaje exacte — improvizezi, mai dai pe dinafară, dar dacă bagi suflet… iese bună!

O să înveți rapid că oamenii sunt ca ciocolata: unii dulci, alții amari, iar câțiva… plini de alune. Îi vei întâlni pe toți. Sfat de la mama: ține-i aproape pe cei care te fac să râzi și care nu fug când ți-e greu. 

O să-ți spun și un mic secret: niciun om mare nu știe exact ce face. 

Majoritatea doar mimează maturitatea. Și așa o să faci și tu — o să te prefaci că ai totul sub control, dar în sufletul tău o să rămâi puțin copil. Și e foarte bine!

Vreau să crești cu umor, cu zâmbet și cu mult bun simț. Să fii din aceia care salută, care țin ușa deschisă pentru alții, care își oferă locul, dar care nu lasă pe nimeni să îți calce pe visuri. Să ai răbdare cu oamenii, mai ales cu mama si cu tatal tău… care probabil o să-ți spună de mii de ori diverse... 

Și mai ales, o să te învăț că nu există viață perfectă pe Instagram. Să te bucuri de momentele simple: o mămăligă bună, o zi cu soare, un râs până te doare burta și o familie care, mereu te iubește.

Dacă mă moștenești, o să ai replici acide și sarcasm din plin, dacă il moștenești pe taica-tu vei bate cu furculita in masa :))).  Dacă mă depășești, să-mi dai și mie lecții din când în când. Promit că în familia asta ne luăm în râs, dar și ne ținem unul pe altul când vine greu.

Aaa, si mai avem o regulă, in familia ta sunt si 4 pisici...pe care le iubim si pe care le pupăm oricând. Daca nu le iubesti, clar nu m-ai moștenit pe mine. 

O să înveți că uneori viața dă cu tine de pământ, dar tot tu te ridici, îți scuturi pantalonii și spui: „Dă-i inainte!”. Și dacă te uiți în spate, eu o să fiu mereu acolo, să-ți dau un șervețel, un sfat sau un șut in fund la nevoie. Și dacă eu îți greșesc uneori (pentru că sunt om, nu robot), să mă tragi de mânecă, dar și să mă ierți.

Până atunci, te aștept aici cu burta mare, picioare umflate și suflet plin.

Mama ta preferată (că, sincer, n-ai încotro 😎).

Puiului meu

Nu știu cum o să-ți spun toate astea când o să fii mare. 

Nu știu dacă o să am cuvintele, sau dacă o să reușesc să le rostesc fără să plâng. 

Dar știu că vreau să le spun. Și atunci le scriu aici, pentru tine.

Tu ești darul meu. Ai venit într-un timp greu, dar cu tine a venit și speranța. De când știu că exiști, parcă am început să văd lumea altfel — nu mai e doar durere, ci și lumină.

Poate nu o să cresc cu tine spunându-ne zilnic „te iubesc” — pentru că nici eu n-am învățat asta de mică. Dar să știi că iubirea mea pentru tine nu o să fie niciodată tăcută în fapte. Te voi ține strâns când vei avea febră. Voi alerga după tine când cazi. Voi fi acolo, și când vei greși, și când vei reuși.

Nu vreau să-ți fie rușine să simți. Să plângi. Să spui „mi-e frică”, „mi-e dor”, „am nevoie de tine”. Vreau să fii liber să simți totul — pentru că doar așa ești întreg.

Într-o zi, poate vei citi asta și vei înțelege că mami n-a fost perfectă. Dar a fost sinceră. Și a fost acolo.

Te aștept cu tot sufletul meu, și deja știu că ești un om bun.

Cu toată dragostea, 

Mama ta