Nu știu cum o să-ți spun toate astea când o să fii mare.
Nu știu dacă o să am cuvintele, sau dacă o să reușesc să le rostesc fără să plâng.
Dar știu că vreau să le spun. Și atunci le scriu aici, pentru tine.
Tu ești darul meu. Ai venit într-un timp greu, dar cu tine a venit și speranța. De când știu că exiști, parcă am început să văd lumea altfel — nu mai e doar durere, ci și lumină.
Poate nu o să cresc cu tine spunându-ne zilnic „te iubesc” — pentru că nici eu n-am învățat asta de mică. Dar să știi că iubirea mea pentru tine nu o să fie niciodată tăcută în fapte. Te voi ține strâns când vei avea febră. Voi alerga după tine când cazi. Voi fi acolo, și când vei greși, și când vei reuși.
Nu vreau să-ți fie rușine să simți. Să plângi. Să spui „mi-e frică”, „mi-e dor”, „am nevoie de tine”. Vreau să fii liber să simți totul — pentru că doar așa ești întreg.
Într-o zi, poate vei citi asta și vei înțelege că mami n-a fost perfectă. Dar a fost sinceră. Și a fost acolo.
Te aștept cu tot sufletul meu, și deja știu că ești un om bun.
Cu toată dragostea,
Mama ta
