Lectii...

 Viata iti da multe lectii de-a lungul timpului. Cu siguranta pe multe le pierdem din vedere, pe altele le ignoram doar pentru a le invata mai tarziu, iar pe unele le invatam pe loc pentru ca nu avem de ales.
Da, acum stiu sigur ca la scoala era mult mai simplu… Cu timpul, mi-am dat seama ca dorinta pe care ne-o punem cu totii cand suntem mici, si anume “vreau sa fiu mare” se implineste fara doar si poate cam la toti. Si nu e deloc atat de simplu precum ne imaginam.

Am mai invatat si faptul ca distanta face parte dintre lucrurile care sunt relative… doi oameni care stau unul langa altul pot fi la fel de departe ca doi oameni aflati la mii de km distanta! Apropierea se face cu sufletul.
Timpul sterge doar amintirile care nu au nici o valoare. Pe cele care au contat si vor conta le pastreaza intacte. In amintiri, oamenii pot ramane la fel cum ii stiai tu chiar daca ei intre timp s-au schimbat altfel decat cum sperai sau pur simplu au plecat inainte de vreme. Inima pastreaza o multime de comori.

Mi-am dat seama ca in prezentul nostru, sa fi exagerat de sincer e un mare defect din cauza caruia ai multe de pierdut. Da. In schimb, cred ca diplomatia e o mare calitate, pe care tot mai putini o pastreaza.
Acum stiu ca o inima facuta bucati se vindeca in timp. Ea trebuie tratata cu multe lacrimi, cu multe pareri de rau, cu multa durere, apoi cu oameni noi, cu alte zambete, cu alte imbratisari.

Am ajuns si la concluzia ca e important sa faci ceea ce iti place. Iar daca nu ai ceva ce iti place sa faci, trebuie sa cauti pana gasesti. Altfel, irosesti timp pretios devenind frustrat si enervandu-i pe altii fiind atat de morocanos si de posac.
Stiu ca e bine sa fi rabdator, calm, dar eu cred ca am ramas ramas putin in urma la lectia asta. Mai stiu si ca singuratatea e buna, e placuta uneori, dupa care devine sufocanta. De aceea, prefer oamenii in jurul meu.

Am invatat sa ma “lupt” cu oamenii ca sa raman in picioare!
Am invatat sa ma “lupt” cu mine ca sa imbunatatesc cate ceva.
Dar cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca lectile cele mai importante le invatam cu ochii in lacrimi si cu inima in genunchi. Altfel, nu le invatam deloc.
Si totusi, mai sunt atat de multe…de invatat.

www.iriab.com 

Iubiti-va frumos, Miha!

Momentul...Eu...

Sunt momente cand ma simt pustiita fara vreun motiv anume sau fara absolut nici un motiv, dar sunt si momente cand simt ca am totul.
Sunt momente cand as plange din orice nimic, dar sunt si momente cand imi place atat de mult viata mea ca nu ma pot opri din ras.
Sunt momente cand vreau mai mult, dar si momente cand ma multumesc cu mai putin.
Sunt momente cand sunt capricioasa, mofturoasa, impulsiva, dar sunt si momente cand sunt rezonabila si calma.
Sunt momente cand imi place sa fiu alintata si rasfatata, dar sunt si momente in care vreau doar sa fiu lasata in pace.
Sunt momente cand imi place galagia, oamenii multi, agitatia, dar si momente cand apreciez singuratatea si ma regasesc in ea.
Sunt momente cand habar n-am ce e de facut in continuare, dar si momente in care sunt sigura pe mine si stiu ce urmeaza.
Sunt momente cand vorbesc mult si momente cand nu pot decat sa tac. Sunt momente cand nu stiu ce simt si momente cand stiu prea bine, iar asta ma copleseste.

Sunt momente cand iubesc intens si simt ca am extrem de mult de oferit si momente cand nu simt nimic si ma sperie asta.

Sunt momente cand traiesc la maxim ceea ce mi se impartaseste si cand sunt iubita si sunt momente cand simt si vad cum pentru altii pot fi doar o optiune de petrecere a timpului liber.
Sunt momente in care imi cunosc prietenii, dar sunt si momente in care ma intreb cine naiba sunt “strainii” din fata mea si ce-or vrea de la mine.
Sunt mii de momente, o viata, un om. Eu.

www.irinab.com

Iubiti-va frumos, Miha!

non sens

In ce fel pot gasi un sens in framantarile unui om infinit dramatic si nefericit pentru care totul se reduce in ultima instanta la neant si pentru care legea acestei lumi este suferinta?
Daca lumea a permis un exemplar uman de tipul meu asta nu poate dovedi decat ca petele pe asa zisul soare al vietii sunt atat de mari, incat ii va ascunde lumina cu timpul.
Bestialitatea vietii calca si apasa, taie aripi in plin zbor si-mi fura toate bucuriile la care aveam dreptul. Tot zelul meu exagerat si toata pasiunea mea nebuna si paradoxala pe care am pus-o pentru a deveni un individ mai bun, toata vraja demonica pe care o consum si intreg elanul pe care-l risipesc  pentru o renastere spirituala s-au dovedit mai slabe decat bestialitatea si irationalitatea acestei lumii care varsa in mine toate rezervele ei de negativitate si otrava.
Viata nu rezista la mare temperatura. nu pot aduce nimic in aceasta lume, caci n-am decat o metoda: metoda agoniei.
Daca as putea as aduce intreaga lume in agonie, la experienta clipelor din urma, pentru a realiza o purificare din radacini a vietii: as pune foc la aceste radacini, dar nu pt a le distruge ci pentru a le da o alta seva si o alta caldura.In acest fel viata s-ar obisnui cu o temperatura inalta si n-ar mai fi un mediu de mediocritati....

Plansul de neinteles

Omul trebuie sa aiba un motiv sa planga. Daca nu plange de greutati sau de bucurie, dar plange, este considerat a fi bun de internat. Nu mai ai nevoie de explicatii cand stii ca cineva plange pentru ca locuinta i-a luat foc, ca cineva drag i-a murit sau de bucurie ca cel iubit are parte de impliniri. Dar ca sa plangi pacatele, e de neinteles. Si ramane de neinteles pentru cel care nu a simtit niciodata ca instrainarea de Dumnezeu nu este adevarata viata.
Impartasim cu usurinta starea celui ce plange din cauza banilor, a carierei, a privilegiilor si a celor asemenea acestora. Si ne este usor, pentru ca plansul din astfel de situatii este cel al nefericirii, tristetii, neajunsurilor prin care si noi am trecut poate sub alte chipuri.

Dar cel care isi plange pacatele, iti ramane strain. Plansul sau e de neinteles. Plange zambind. Nu suspina. Iti pare ca e un plans comandat, unul care a fost cerut sa sensibilizeze oamenii si care trebuie remunerat. Si nu-l poti intelege pe acest om si nici plansul sau pentru ca te gandesti la lucruri trecatoare si nu vesnic vii. Iti pare ca e un plans fara rost, pentru ca te afli pe un teritoriu neumblat.

Plansul pacatelor e mai mult decat o secretie glandulara. Este "altceva”. Este marturia impartasirii de Viata.
Este trist ca oamenii nu vad ceea ce este mai important in viata: plansul pacatelor. Totul este directionat impotriva plansului. Pana si religia este perceputa ca un calmant, ca ceva care nu trebuie sa mai lase loc plansului, pe motiv ca Dumnezeu ne vrea veseli si nu tristi. E adevarat ca in Imparatia Cerurilor nu intram tristi, dar plansul pacatelor nu este plansul pe care il intalnim la tot pasul. Plansul pacatelor este un plans curat, unul al intalnirii cu Dumnezeu in stare de adanca induiosare. 
Sa nu va ramana necunoscut, aduce numai mangaiere.
Imi doresc din suflet sa pot plange....


Iubiti-va frumos! Miha