.....pură, necontaminată de așteptări și nevoi egocentrice. Aș cataloga acest tip de iubire, iubirea - Înțelepciune. Dacă iubirea-răspuns începea cu mine, iubirea-dăruire începe cu tine, în prima variantă dacă eram focalizată pe mine, aici sunt focalizată pe tine, pe nevoile tale. Aș putea spune că e tipul de iubire la nivelul cel mai înalt, matur, oferind fără a pune condiții, fără a negocia, dacă vii la mine, stai cu mine, dormi cu mine, îmi oferi timpul tău sau nu...ci îți ofer fără a cere nimic în schimb. Această formă de iubire conține mesajul ”Mă bucur să-ți ofer asta și nu aștept nimic în schimb” pentru că totul pleacă din mine, fără ca tu să fi făcut ceva.
Cel mai bun exemplu la care mă gândesc este cel al unei flori. O ud pentru că așa vreau, nu pentru că-mi cere, și nici pentru că mă aștept să înflorească pentru mine. O ud oricum, că înflorește sau nu.
Cum știi ca iubești cu adevărat? Simplu: Observ dacă dragostea mea te ajută să te dezvolți! Evoluția este creierul iubirii, chiar dacă cineva drag mie îmi spune adesea că nu e așa.
Când te iubesc, evoluezi. Te hrănești cu iubirea mea, crești, te dezvolți pe toate nivelurile ființei tale. Așa cum trupul are nevoie de hrană, sufletul la fel. Și îți ofer și nu cer nimic în schimb, nici azi, nici mâine nici peste 30 de ani.
Sunt soția ta. Îmi spui că ai întâlnit o femeie care-ți împărtășește pasiunea pentru film, cu care poți discuta despre actori, scenarii. Eu sunt o fire mai activă și nu pot sta țintuită în fotoliu 2-3 ore pentru a viziona neapărat filme așa că mă bucur pentru tine, nu te părăsesc pentru că mergi cu ea la film și nici nu caut alt bărbat în secret ca să te pedepsesc. Continui să fac aceleași lucruri împreună cu tine și mă bucur că ai cu cine-ți împărtăși pasiunea. Astfel, are loc iubirea- dăruire ce are ca efect evoluția ta. În sensul cel mai înalt, te ajut, te stimulez, te sprijin să devii o ființă mai luminoasă, mai iubitoare, mai pură. Mă gândesc la tine și acționez spre binele tău. Îți ofer ceea ce te face în mod real fericit. Într-un registru mai ezoteric te ajut să-ți manifești principiul pe care îl conții și să-ți integrezi principiul polar opus, adică te ajut să te apropii de Dumnezeu.
Acesta este singurul dar și cel mai minunat pe care ți-l pot face. Este darul care și pe mine mă ajută și -mi răspunde celor mai profunde nevoi, îmi facilitezi accesul la spiritualitate, mă ajuți să-mi ridic nivelul de conștiință, mă impulsionezi să vibrez pe frecvențe mai înalte.
Această iubire este mult mai mult decât atracția pentru o anumită persoană, mai mult decât sentimentele pozitive pe care ți le inspiră cineva în compania căruia te simți bine. Este preocupare activă și efort pentru a-i sprijini creșterea spirituală, este intenție tradusă în fapt, este dorința de a vedea o altă ființă devenind liberă.
Dar, totuși acest tip de iubire este și ea intricată cu o nevoie personală, dar cu diferența că această nevoie este pură. Eu, tu, cel ce iubești, în evoluția ta ai nevoie să faci experiența dăruirii. Ai nevoie să trăiești experiența de a oferi ceva cuiva, din timpul, energia, cunoașterea ta dar fără să ceri nimic în schimb.
Dacă tot am experimentat iubirea -răspuns care este o iubire deficit, o iubire activată de lipsă, de gol de frustrare, ...știu cum e să fiu iubit și să iubesc la schimb, însă nu știu cum e să iubesc fără a aștepta nimic în schimb. Atunci când iubești gratuit îți oferi ție șansa de a trăi o experiență nouă.
Pot să compar acest tip de iubire cu cea de tip spirituală, îmi închipui că așa ne iubește și Dumnezeu. E un fel de a spune ”vreau să fiu fericită”dar nu în sensul obișnuit, psihologic, ci spiritual „vreau să cunosc fericirea supremă, vreau s-L cunosc pe Dumnezeu, vreau să-mi revelez Sinele”. Prin urmare când iubești îl sprijini pe celălalt, iar dacă ai alte dorințe, nu le sprijin dar le respect. Nu mă opun dacă pleci, nu te controlez, nu te manipulez și te primesc cu bucurie când te întorci.
Ceea ce mă face să mă comport așa este tocmai valoarea pe care o atribui spiritului tău, atenția pentru nevoile tale, nu pofte, preocuparea pentru dorința ta ultimă, care te eliberează de iluzia acestei lumi.
Oamenii care ajung să-și spună ”te iubesc” își spun apoi ”nu-mi mai pasă de tine” sau chiar ”te urăsc” atunci când intră pe deficit. De la ”ești cea mai importantă pentru mine” se ajunge la ”îmi iubesc meseria” sau ” altcineva este mai important”. De ce? La baza acestei tranziții stă frustrarea. Asta este iubirea- răspuns, un amestec subtil de afecțiune și așteptări.
Da, știu, probabil îți spui că acest mod de a iubi este nerealist. Cum ai putea să oferi totul așa pe tavă fără să ți se ofere și ție? Nu ai fi tu un perpetum mobile...Dar e posibil, trebuie doar să localizezi înlăuntrul tău sursa inepuizabilă de iubire la care să te conectezi apoi. Apoi e un pas uriaș, pentru tine. Imaginează-ți cum ai putea depinde de cineva , cum ai mai putea aștepta să te iubească cineva din afara ta când te simți deja iubit de cineva dinăuntrul tău?
Și astfel ajungi să spui: Te iubesc pentru că sunt plin de iubire, mă umple și se revarsă, motiv pentru care îmi face bine să te iubesc și chiar îți sunt recunoscător că te lași iubită. Sună bine, nu? Dar fără acest tip de iubire e ca și cum ai fi orb pentru că ai putea trece în fiecare zi pe lângă ea fără să o vezi.
Cine trece pe lângă tine și îți pune puțină apă practică iubirea dăruire, într-adevăr pentru că nu-ți cere nimic în schimb, însă nu o practică până la capăt. Experiența lui nu este completă! Astăzi oferă apă unei flori, mâine alteia, gratuit, desigur! E frumos, dar nu e suficient. El nu se întreabă sau nu-i pasă ce se întâmplă azi cu floarea ce-a udat-o ieri. E drept, iubirea fără angajament nu este decât investiție. (probabil de asta mi-e frică de angajament, căci știu, vreau să le respect). Când iubești cu adevărat, îl iubești pentru totdeauna chiar și atunci când lipsește sau pleacă din viața ta, pentru că prin excelență iubirea pune în contact și unifică, nu te poți opune decât temporar forței ei. Este și ușor să iubești pentru totdeauna pe cel în care ai identificat Sinele, legându-te astfel de o realitate sublimă.
Relațiile de cuplu în care nu există această percepție, mai devreme sau mai târziu, se încheie. E ca și cum cei doi își epuizează încet-încet rezervoarele până când nu le mai rămâne nimic, și asta pentru că nu s-au conectat la rezervor. Goliți vor pleca în căutarea altor persoane de unde să se alimenteze, relații ce se vor lega și vor avea același final dacă nu se descoperă pe ei însăși.
Conectarea la Sursă face lucrurile simple. Nu mai există pericol, poți iubi fără întrerupere. Ce e mai frumos decât a vibra la unison? Să permiți celuilalt să se exprime prin tine, să fii un canal de manifestare pentru el / ea.
Dacă iubirea nu vine de sus, aceasta nu poate dura, încetează la un moment dat. Banii, succesul, prestigiul profesional, influența, toate acestea nu aduc fericirea, sunt doar senzații plăcute și nu reprezintă versiuni ale lui Dumnezeu. Dorințele noastre se extind pe parcurs și ajungi la un moment dat să nu mai fii mulțumit cu nimic și atunci ajungi să cauți pe Dumnezeu. Nu vorbesc așa pentru că aș fi pocăită și nici nu excelez în ale rugăciunii, nu acord timp suficient relației mele cu Dumnezeu, dar cred și caut cu tot dinadinsul acea fericire care să mă umple și să mă înconjoare din toate părțile. Nu mă ajută suficient cuvintele să pot descrie ceea ce îmi doresc, știu doar că e o stare de încântare pe care aș putea să o amplific de o mie de ori, dar chiar și așa aș avea o imagine îndepărtată. Dar, e frumoasă, e pură, mereu proaspătă, clară, blândă, creatoare.Astfel de stări fac referire la Dumnezeu doar că mintea mea finită și prea îngustă nu le poate reprezenta, pentru că nu poate fi cunoscut în sensul obișnuit, nu poate sta ca un obiect pentru un subiect gânditor, dar poate fi cunoscut prin ceea ce numesc fuziune sau identificare.
Astfel, Sinele este iubire și a manifesta Sinele înseamnă a exprima iubirea de care ești capabil în acest moment, iar spectrul iubirii este imens.
Timpul ne ajută să avansăm în experiența iubirii. O singură viață este insuficientă.
Iubiți-vă frumos!!
