Clipele ne trec incontinuu și toate ne devin trecut. Dar dacă reușesc să opresc clipa pot cuprinde laolaltă și trecutul și viitorul? Prezentul mă doare, trecutul îl regret iar viitorul îl văd sumbru fără iubire. Doar că iubirea mea nu e totul...
Cele mai frumoase cântece despre mine le-am auzit din gura ta, iar eu ți-am scris cele mai frumoase versuri în inima mea.
Căutăm mereu, pietre, flori, fluturi. Căutăm adevăruri. Dar important e ceea ce căutăm, nu ceea ce găsim. Ceea ce găsim e doar o scuză...

Viata are caile ei prin care ne ajuta sa intelegem tot ce avem nevoie. 

Intelepciunea nu poate fi grabita. 

Fiecare experienta are anotimpurile ei. 

Fiecare etapa din viata poate fi un pas catre un nivel mai inalt de constiinta. 

Orice proiect trece prin niste anotimpuri. 

Daca e in anotimpul inghetului, degeaba il fortezi sa fie in cel al infloririi. 

Degeaba grabesti o planta sa creasca, risti s-o omori din prea multa "buna intentie"

Iubirea, nu dispare niciodata!

Curat, murdar, sarac sau rece, 

Cu mii pretentii si nici un rezultat...

”Bolnava-n mintea ta și îndrăcită”

Cum tu și altii îmi faceați portret..

Te laudai cu-o dragoste măiastră

Pe care greu o îndurai - când e pe așa, de fapt nu este! 

Te lafaiai in vorbe dulci si dese

În lacrimi false de amor ghebos

De drag, de dor, de vesnicie

Dar incapabil să le dai vre-un rost!

În timp ce eu te ascultam naivă 

Și construiam, și le cresteam adanc in suflet

Și tot portretul meu hidos de-al dragostei se schimbă

Pe tine doar te limitau in trup...

O, ce săracă să fi fost, să pot să cred în vorbe făr-de-rost

Și cum să pot să cred vre-odată

Că îmi vei da ce nici măcar nu-ți este cunoscut!

Pe simplul ”Te iubesc” care implică ”Iartă”!

"Iubirile cele mai înflăcărate au cel mai rece sfârşit.."

Iubiți-va frumos! Miha!

În drumul tău...

A fost de-ajuns să-ți întâlnesc privirea

Și muzica din suflet să-ți ascult

Și-am înțeles c-ating nemărginirea

Că așteptând, nimic n-a fost prea mult

Și fericirea mă-neca în lacrimi 

Din trupul meu doar suflet mai era

Și-n glasul cărnii, pângăream, cu patimi

Ce gândul ca pe-un templu venera

Am adunat speranțe mână-n mână

Și gând în gând, și vis plutind spre vis

Dar nu știam că liniștea-i furtună

Și-avem alt drum spre-același paradis

Dar totu-i azi trecut! Ne mai unește 

Doar nostalgia-n neguri de uitări 

A fost un vis sublim, e doar poveste 

Pierdută-n noi cu-atâtea depărtări...

Cu lira ta naști perle dintr-o gamă 

Și-n dorul ei pierdut, ades mă mint

Că numele ce-o lume ți-l aclamă 

Numai în șoapta mea ți-era alint

Și mă întreb mereu: ești împlinit?

Ți-e glasul stins sau cântec în surdină?

Și mi-aș da viața să te știu iubit

Și fericit...dincolo de scenă 

Cu glas pierdut doinindu-mi lin a jale,

Smerită-i mulțumesc lui Dumnezeu

Și-s fericită că mi te-a scos în cale

Că-n drumul tău am fost, un pas, și eu...

Iubiți-vă frumos, cu drag, Miha!