Spune-mi cum m-ai iubit, ca sa-ți spun cum te iubesc....

Mi-e dor te tine, să știi. De gura ta, de ochii tăi. De tine, rece și gol sau cald și tăcut. Mi-e dor de tine fericit. De tine tandru și puternic mi-e dor. Mi-e dor de cine păreai a fi când erai cu mine. Mi-e dor de liniștea și tăcerea ta. De chipul tău mi-e dor. Și nu mi-e dor că nu-ți era la fel. Mi-e dor de dragostea ta, dar și de a mea mi-e dor atât de mult. Mi-e dor să știu că mă aștepți acasă. Mi-e dor de o cafea amară. De-mbrățișarea ta, de-un „bună dimineața”, de tot. Mi-e dor de mine când eram cu tine. Mi-e dor să știu cine din noi a renunțat primul. Într-o zi, când nu îmi va mai fi dor, voi ști. Atunci voi avea grijă la cine să renunț. Atunci voi avea grijă pe cine să iubesc. Iubești nu pentru că vrei, dar pentru că așa se întâmplă. Renunți nu pentru că vrei, dar pentru că uneori așa trebuie. Fie că suferi după, fie că ești împlinit, o parte din tine nu va mai fi niciodată la fel. Întâlnești oameni pe care nu credeai că-i vei mai găsi vreodată. Te îndrăgostești de ei într-o zi friguroasă de iarnă. Iubești puternic. Te oferi cu tot sufletul unui om pe care-l crezi prezent și parte din viitor. Trăiești total, de parcă ar fi prima și ultima zi. Te dezamăgești. Trădezi, la rândul tău, niște speranțe. Te rănește sau rănești. Apoi suferi. Apoi renunți. După, totul e diferit. Vei fi fericită că ai scăpat. Sau vei suferi mai departe. Vei plânge după o iubire pe care nu o mai poți întoarce. Sau vei regreta că ai spus atât de ușor „nu”. În toate cazurile, ai grijă. La ce renunți. Pe cine iubești. Ai grijă la ce renunți. S-ar putea să renunți la propria fericire. Dar poate că nu. S-ar putea ca, renunțând la cineva, să nu mai găsești și o parte din tine. Uneori, cea mai îndrăgostită și fericită parte. Ai grijă pe cine lași. Să nu lași într-un moment de furie și să regreți apoi o viață. Să nu cedezi, crezând că așa e mai bine. Dar nici să oferi celui care nu merită. Ai grijă să nu renunți, odată cu un om, și la viitorul tău. La fericire și la încrederea în cineva. Ai grijă de oamenii care te iubesc la nebunie. Și de tine ai grijă, iubind într-o zi alți oameni. Ai grijă pe cine iubești. S-ar putea să iubești pentru toată viața o umbră. Sau un gând fericit. Ai grijă cui îi încredințezi sufletul. Pe cine îl lași să treacă dincolo de limite. Cui îi povestești seara despre fricile tale și cu cine împarți fericirea. Ai grijă pe cine îl transformi în creator. Cine îți va controla motivele de împlinire. Ai grijă să nu iubești azi și să suferi mâine, știind că poți controla asta. Ai grijă de poftele și dorințele tale. De nopțile în care trăiești o nebunie și de zilele în care poți să urăști. Și de tine ai grijă, respingând într-o zi alți oameni. Iubești nu pentru că vrei, dar pentru că așa se întâmplă.

Iubirea implica responsabilitate!

Iubirea, implica un pachet intreg, ca si ofertele de vacanta! Dar oamenilor le e frică de iubire, pentru că ea implică tot soiul de responsabilități. Cea mai mare dintre ele e fidelitatea. Mulți o privesc ca pe o obligație, dar pentru oamenii responsabili ea este cât se poate de firească și nu-ți îngrădește cu nimic libertatea...pentru că omul care iubește se simte liber, a iubi înseamnă de fapt a fi liber...
Strigăm în gura mare că vrem libertate, libertate în cuplu, intimitate individuală...dar de fapt nu ne dorim asta!
”Majoritatea oamenilor nu vor cu adevărat să fie liberi, pentru că libertatea implică asumarea responsabilității, iar cei mai mulți oameni se tem de responsabilități” - e de bun simț această afirmație!

Omul liber, își ia propriile decizii, are propriile alegeri în viață, riscă să câștige ceea ce își dorește cu adevărat, nu caută doar zona lui de confort, nu e cuprins de egoism, nu caută să fie și cu sacii în căruță și cu slănină-n pod, omul liber iubește pur și simplu, nu alege calea bătătorită, nu ce e mai ușor...luptă continuu.
Pentru oamenii care se iubesc și sunt liberi în cuplu -  și aici nu mă refer la libertatea la sex la întâmplare - relația și ulterior familia chiar este o celulă de bază, o celulă sănătoasă!

E grea libertatea - pentru că aceasta implică un anumit nivel de cunoaștere și dezvoltare umană. A te rezumă doar la mirajul îndrăgostirii, nu implică  nici o asumare! Trăiești cu fluturași în suflet, visezi cai verzi pe pereți, faci baloane de săpun, iar când balonul de săpun se sparge, cauți alți fluturi sau calmante.

Oamenii evoluați, oamenii care lucrează cu ei, care se dezvoltă, nu se mulțumesc doar cu fluturii din stomac, nu se rezumă doar la hormonal, ci acced spre iubire -  spre acea iubire care implică cele trei planuri: fizic, psihic și spiritual; spre acea iubire care-ți oferă cheia către superba libertate în doi!

Citeam pe cineva  care spunea că ”bărbații inteligenți nu au nevoie de amante”...la fel e si cu femeile inteligente!