Orice răbdare are o limită, e vorba de o limită a bunului simț și al propriului confort. Unii oameni pur și simplu nu merită să îi tolerezi așa cum o faci, ci pur si simplu tratați după felul în care vă tratează sau măcar ignorați.
Cel mai important este sa nu îți pierzi energia spirituală și să te concentrezi asupra lucrurilor importante din viața ta.
Nu am devenit arogantă, ci că am ajuns într-un punct în care îmi este greu să mai pierd timpul cu lucruri care îmi mint sufletul, care îi provoacă durere.
Am pierdut dorința de a face pe placul celor care nu-mi plac, de a-i iubi pe cei care nu-mi plac și de a zâmbi oamenilor care nu-mi zâmbesc niciodată. Nu mai vreau să irosesc un minut pentru mincinoși și manipulatori. Plec dacă văd pe cineva lângă mine cu pretenții, ipocrizie și lingușire ieftină. Nu mai suport erudiția superficială și nici aroganța. Bârfa mă dezgustă.
Nu-mi place rivalitatea și comparația dintre oameni. Dumnezeu a țesut lumea din opuse, prin urmare evit oamenii obtuzi cu o mentalitate inertă și inflexibilă. Nu mai suport oamenii agresivi verbal, cei care niciodată nu te ascultă, cei ce se cred centrul universului de nimic in care trăiesc.
În prietenie, loialitatea mă atrage cel mai tare. Am renunțat la omul cu care mi-am petrecut mai bine de un sfert din viață din respect, pentru persoana acestuia, prin faptul că loialitatea mea nu a fost pe placul principiilor lui și in final ca sa nu distrug prietenii am renunțat la tot ce aveam mai bun si mai solid la acel moment.
Resping trădarea. Am trădat si m-am simțit eu cea dezgustată. Trădarea mea a mi-a adus tot mie suferință enormă. Dar m-am schimbat, prin schimbarea celor de pe lângă mine.
Nu mai comunic cu cei care nu știu să complimenteze sau să spună cuvinte de încurajare. Mi-e imposibil să accept oamenii care nu iubesc animalele și care nu își respectă părinții. Și nu îi mai tolerez pe cei care nu-mi merită răbdarea și nici pe cei care nu au cultul muncii.
În schimb mă interesează dacă gândești înainte să vorbești, mă interesează de îți apreciezi propriile valorile culturale, dar și pe altora fără să le judeci.
Detest etichetele și judecata celor demni de judecată.
