Ecoul ploii a rămas închis
În lacrimi ofilite şi suspine…
Îl auzeam în focul ce s-a stins
Îndurerat de dorul după tine,
Îl auzeam în toamna ce s-a scurs
Prin inima-mi pustie, -ntunecată,
Când ai plecat, şi nu credeam atunci
C-o să mai pot să te aud vreodată.
Sărutul ne-a fost smuls de timp, ciobit
De suferinţă, patimi şi minciună.
Nu am ştiut să fim mereu copii,
Nu am ştiut să plângem împreună!
Acum e prea târziu viaţă să dăm
Iubirii vechi din lacrimile moarte,
Căci am greşit murind de-atâtea ori
Sub masca unor zâmbete deşarte…
Îl auzeam în toamna ce s-a scurs
Prin inima-mi pustie, -ntunecată,
Când ai plecat, şi nu credeam atunci
C-o să mai pot să te aud vreodată.
Sărutul ne-a fost smuls de timp, ciobit
De suferinţă, patimi şi minciună.
Nu am ştiut să fim mereu copii,
Nu am ştiut să plângem împreună!
Acum e prea târziu viaţă să dăm
Iubirii vechi din lacrimile moarte,
Căci am greşit murind de-atâtea ori
Sub masca unor zâmbete deşarte…
(From> Octavian)
interesant blog.. ai talent... bravo..
RăspundețiȘtergere