A fost de-ajuns să-ți întâlnesc privirea
Și muzica din suflet să-ți ascult
Și-am înțeles c-ating nemărginirea
Că așteptând, nimic n-a fost prea mult
Și fericirea mă-neca în lacrimi
Din trupul meu doar suflet mai era
Și-n glasul cărnii, pângăream, cu patimi
Ce gândul ca pe-un templu venera
Am adunat speranțe mână-n mână
Și gând în gând, și vis plutind spre vis
Dar nu știam că liniștea-i furtună
Și-avem alt drum spre-același paradis
Dar totu-i azi trecut! Ne mai unește
Doar nostalgia-n neguri de uitări
A fost un vis sublim, e doar poveste
Pierdută-n noi cu-atâtea depărtări...
Cu lira ta naști perle dintr-o gamă
Și-n dorul ei pierdut, ades mă mint
Că numele ce-o lume ți-l aclamă
Numai în șoapta mea ți-era alint
Și mă întreb mereu: ești împlinit?
Ți-e glasul stins sau cântec în surdină?
Și mi-aș da viața să te știu iubit
Și fericit...dincolo de scenă
Cu glas pierdut doinindu-mi lin a jale,
Smerită-i mulțumesc lui Dumnezeu
Și-s fericită că mi te-a scos în cale
Că-n drumul tău am fost, un pas, și eu...
Iubiți-vă frumos, cu drag, Miha!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu