Despre incredere

O femeie care are probleme de încredere este o femeie care a auzit de prea multe ori „Îți promit că nu te voi răni niciodată” , însă acțiunile au dovedit contrariul.

Iar te-am visat iubire pasageră
Cum îmi zâmbeai la mine-n dormitor
Şi ai lăsat un semn pe noptieră
O lacrimă din visul călător

Rostogolind-o mi-a căzut în palmă
Şi s-a făcut o boabă de smarald,
O picătură de iubire calmă
Făcându-mă să-mi fie bine, cald…

M-ai sărutat în visul fantomatic
M-ai mângâiat cu buzele arzând
Şi m-ai iubit în somnul meu lunatic
Furându-mi şi ideile din gând...

Rămasă în tine

Voi veni la tine...
voi veni la tine in picurii de ploaie ce iti mangaie uneori pe furis parul
voi veni in parfumul liliacului ce te va imbratisa intr-o seara oarecare de primavara si nu vei sti de ce te simti dintr-o data mai bine, mai usor, mai iubit...
voi veni la tine imbracata in soare, cand vre-un apus tomnatec te va certa ca m-ai lasat sa plec
voi veni in valuri ce se sparg ostenite de tarm precum gandurile alea razlete ce nu-ti dau pace cand te intrebi cum ar fi fost...
voi veni in clipe ratacite cand uiti ce voiai sa faci si iti amintesti vre-un gest marunt ce te-a facut sa razi, sa oftezi, sau sa ma imbratisezi cu drag
voi veni in lacrimi, voi veni in doruri, voi veni in versuri...
si nu vei sti ca-s eu
voi veni in adierea vreunui vant tacut ce iti va saruta bland chipul si va lasa in urma-i un suras
voi veni in zambet ce-ti va umple chipul, din senin, fara sa stii macar de ce zambesti.
voi veni in taina sa iti mangai pasii
cu iubirea muta ce tot nu a murit...
voi veni in lacrimi voi veni in doruri voi veni in tristeti ce iti umplu uneori inima de goluri. fara de motiv
voi veni in toate
imbracata in noapte
si in dor ce arde.
uneori.
chiar daca totul ne desparte
voi mai veni la tine
sa te imbrac in mine...
si nu vei sti ca-s eu...

Hearts A Mess

Pick apart
The pieces of your heart
And let me peer inside
Where only your thoughts have been
Let me in
As you do mine
Let me occupy your mind

You have lost
Too much love
To fear, doubt and distrust
(It's not enough)
You don't get burned
You just threw away the key
To your heart
It makes it easier
('Cause nothing gets through)
(Easier on you)
So there you are
But that much more difficult for me
To make you see...


Love ain't fair
But I'm desperate to connect
My love
Your heart's a mess
You won't admit to it
It makes no sense
And you, you can't live like this


But I don't wanna waste my love
Love ain't safe
You won't get hurt if you stay chaste
So you can wait

Încheiere

M-am straduit sa nu experimentez dispretul, care dupa mine e cel mai crud si mai murdar sentiment pe care l-ai putea simti pentru cineva pe care ai iubit din tot sufletul si inima ta.
Sper ca stradania mea sa aiba succes, si sa inchei acest capitol care te include pe tine.
Incheierea mea, ma face sa ma simt mai bine pentru ca eu trebuie sa ma adaptez unei situatii asupra careia nu am avut de ales, eu trebuie sa respect o decizie pe care nu mi-am dorit-o, si sa indur o suferinta pe care constient mi-ai pricinuit-o...... dar ma gandesc tu cum te vei simti cand in viitorul care acum arata bine va trebui sa te adaptezi deciziilor pe care le-ai luat de buna voie atunci cand nu vei fi multumit, sau implinit?
Cum te vei simti atunci cand te vei trezi din acest ”vis” si vei simti neimplinire prin neiubire, indiferent de ce parte vine.
 Sau cand iti va fugi iute prin minte gandul ”cum ar fi fost daca” nu mi inabuseam iubirea, cum ar fi fost daca as fi avut curaj sa lupt langa cea care ma iubea, cum ar fi fost daca, as mai fi dormit pe iarba, cum ar fi fost daca as mai fi mangaiat-o odata, cum ar fi fost daca i-as mai fi simtit mirosul, sau cum ar fi fost daca din doua zero-uri se nastea infinitul?

Îmi aminteşti de o poezie pe care nu mi-o amintesc.

Un cântec care n-a existat niciodată.

Şi de un loc in care nu trebuie să fiu niciodată..

Inimile oamenilor nu se leagă numai prin armonie. Se leagă şi mai adânc prin răni. Se unesc prin durerile şi fragilitatea fiecăreia dintre ele. Nu există linişte fără ţipete de durere, eliberare fără sânge vărsat, acceptare fără pierderi acute. Asta stă la rădăcina adevăratei armonii.

Charie Chaplin

nu te saturi sa tot privesti

nu te saturi sa tot asculti

unde au disparut acestea?

Asta e iubirea...

Căci asta e iubirea cea mai mare, Să vezi cu ochii celuilalt, adânc, Iar când nu e cu tine și te doare Să-i simți în ochii tăi pe-ai lui cum plâng. Și poate că aceasta e iubirea, Nu numai gelozie și asalt, Ci să-ți modifici într-atât privirea Încât să vezi la fel ca celălalt.. Adrian Păunescu

Răni

Şi-acum e-n mine-o linişte de parcă

M-am logodit în taină cu tăcerea..

Din amintire însă, udă leoarcă,

Ca o pădure fumegă durerea-mi...

Doamne, trimite-mă unde vrei Tu, dar te rog mergi cu mine...

"Dragostea totala e un complex de trup si sentimente, laolalta… Fara participarea intensa a sufletului, dragostea e o pilitura de oase si o goana de cai in agonie."

Fix o luna de agonie, fără aer, vise, speranțe. Dar atunci când te părăsesc oamenii te așteaptă liniștit Dumnezeu!

Nestiind ca dorintele mele sunt suferintele tale, eu tot luptam pentru ce imi doream, dar aveam ceva mereu piezis...tu!

https://floaredeaprilie.blogspot.com/2016/11/vise-dorinte-pierderi.html

Mult timp...

Mult după ce uşa casei tale s-a închis în urma mea,

Voi mai răsufla înca mângâierile tale,

De sub piele voi auzi oftatul îmbratişarilor

Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....

Mult timp după ce mă vei uita,

Vei mai locui în mine,

Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,

Mult timp după ce nu voi mai fi,

Sub stelele celuilalt timp,

Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzii Nefiinţa.-

Îmi plânge sufletul ca un copil

Zvârlindu-si floarea de pe ramuri ciunge,

Si-ngenunchiat, cu el alaturi, plânge

Si-un inger trist din ceata lui Gavril.

O, suflet păcătos și șui,

Lunatic suflet, spune ce te doare

De-ți risipești abia deschisa-ți floare

Petală cu petală vântului?!

Ce patimi crâncene, ce dor stufos

Te bântuiesc de freamăți ca pădurea?

Ce boală cruntă mușcă ca securea

Din trunchiu-ți desfrunzit și noduros?

Ți-e dor de cer, de pământesc ți-e dor?

Vrei sfânt să treci prin viață, vrei lumește?

Hai, suflete nemângâiat, vorbește

Și te-oi aprinde asemeni stelelor!

Ți-aș da să taci luceferi verzi, ți-aș da

Argint din lună, aur greu din soare

Și scuturând pe tine stog de floare

Ca pe-o pădure te-aș înmiriesma.

Ți-aș face din luceferi jucării

Și te-aș căra în cârcă până-n stele,

Să le culegi ori să te joci cu ele

De-a v-ați ascunselea cu îngeri vii.

Dragostea e uneori foarte aproape.
O poti atinge daca o cauti.
Dar alteori e atat de departe
E atat de fragila uneori, incat se poate frange la o atingere.
Pare sa isi ia zborul in clipa in care ai prins-o
Uneori, trebuie sa te aperi de iubire
Trebuie sa stai departe de ea, ca sa iti pastrezi onoarea
Trebuie sa deschizi bratele, ca sa zboare ori de cate ori vrea
Dupa ce te paraseste te lupti sa o aduci inapoi
sau o astepti.
Ambele alegeri iti apartin.

Oamenii nu sunt buni...si om esti si tu!

......

....

Realitatea bate filmul....

Stiu ca unii se exprima bine in scris, altii prin discutii, altii prin imagini. Eu o fac mai bine in scris tu intelegi mai bine imaginile si in acest sens comunicarea noastra are unele dificultati. Am gasit acest filmulet care reflecta atat de bine ~relatia acestei epoci moderne, relatia noastra~ si poate daca nu acum, peste ani ai sa intelegi si tu ce am vrut si eu si ce am fi putut sa avem, cand probabil ai sa-ti pui intrebarea "Cum ar fi fost daca...?"
Spuneai ca atunci cand iubesti te responsabilizezi, asta inseamna ca daca nu te-ai responsabilizat pana acum, nu ai iubit!? Nu m-ai iubit! Pentru ca doar acestea ti-am cerut, sa ma iubesti si sa fii responsabil si daca nu ai facut una, ai exclus-o pe cealaltă.
Vei intelege in timp ca femeia prin natura ei este formata sa construiasca si sa-si doreasca siguranta "cuibului" si ca indiferent de cum se exprima aceasta, TOATE femeile in definitiv isi doresc acelasi lucru, "afectiune" si "siguranta". Vei intelege ca delasarea, indiferenta, nepurtarea de grija fata de tine, fata de ea, fata de "noi" fata de "cuib" face doar rani in sufletul si pe chipul ei. Iar daca ea e puternica, lupta, o data, de doua ori, de n ori...cu aceste stari pe care nu neaparat doreste sa le schimbe, dar macar sa le atenueze si trage, si continua, nu intoarce spatele, sta acolo in mocirla alaturi de "al ei" pentru a razbi. Uneori poate fi blanda, alteori dura, alteori "agresiva" dar nu pt ca asa e ea, ci pt ca asa se manifesta durerea ei, dezamagirea, efortul ei si nu pricepe care mai sunt pârghiile pentru a merge mai departe.
IUBIREA E NEINLOCUIRE, e lupta, e compromis, efort...dar cand vezi, simti ca ce face celalalt e de fapt spre binele tau, daca nu al nostru, e iubire....iar rezultatul acestei lupte e dulce si placut in fata lui Dumnezeu.
Sufletul nu ti-l poate lua nimeni, e singurul care-ti apartine, chiar daca mi-l calci in picioare, chiar daca il ingenunchezi, ii iei orice urma de deminitate...
Bunicii nostri au supravietuit unor vremuri dure, cand lipsa hranei era cu adevarat o problema, cand lipsa drepturilor si a libertatilor era o problema, dar pentru ca niciodata nu au pornit de la gandul despartirii pentru problemele intampinate, au reusit impreuna, ei puneau pret pe om, faceau sacrificii si reparau orice impreuna, aveau alte valori, valori crestine. Acum e mult mai usor sa arunci si sa-ti iei lucruri noi, oameni noi, crezand ca asa va fi mai bine, ....dar nu va fi decat o imensa neimplinire, pentru ca in definitiv luptele langa cea/ cel drag sunt mult mai usoare, unesc, strang randurile,....
Vezi tu, in final mi-am dus luptele, dar pacat ca tu nu ai inteles niciodata ca lupta mea nu era cu tine, nu era contra ta...ci alaturi de tine.
Mâna întinsă la final, e "prietenia" pe care mereu te-ai grabit sa mi-o oferi, in detrimentul dragostei pe care o doream...iar modul in care o oferi in viata reala, este exact la fel de dureroasa ca si cea din film...crezi ca plata materiala a efortului celuilalt e deajuns pentru tine, cand celalalt nici macar nu ti-a sugerat vreodata asta...iar tu te indrepti acum doar spre un alt lucru nou, uitand si nepasandu-ti de ce ai lasat in urma ta....

Trenul, timpul și consumul..

Scriitorul A.I. Kuprin are o poveste despre o femeie ce călătorea cu trenul împreună cu soțul ei, un domn crunt și nepoliticos. Bărbatul a adormit și sforăia – a obosit probabil să tot facă observații… și doamna a început să schimbe o vorbă, două, cu un tânăr ofițer ce stătea lângă ei – o conversație complet inocentă, despre tot felul de lucruri banale.
Despre cum în copilărie poți încremeni – şi timpul încetinește, iar cursul devine diferit, de parcă ar fi eternitatea. Despre cât de misterios şi ciudat e să stai sub masă, retras de lumea întreagă, să atingi franjurile feţei de masă…Despre ciudata amărăciune din piept, când te uiți la cărbunii ce ard.
O astfel de discuție aveau şi se înțelegeau perfect: toate aceste senzații, sentimente, trăiri erau comune, vorbeau despre viaţa sufletului sub sforăitul soțului ei care dormea. Încercau să vorbească în șoaptă, să nu-l trezească, însă el oricum s-a trezit şi a mormăit ceva răutăcios la adresa soției.
Tânărul ofițer trebuia să coboare – era stația lui. Însă a realizat brusc, că niciodată, dar niciodată nu va întâlni un suflet atât de apropiat, cu care poţi fi fericit pur și simplu, fiind împreună …
Atunci au coborât împreună, fără nici măcar să ia bagajul doamnei – în incertitudine şi libertate totală. Ei s-au decis și au putut.
Povestea e scrisă cu câțiva ani înainte de revoluție şi evenimente sângeroase – să sperăm că au reușit să trăiască şi să se bucure.
Viaţa e scurtă. Ori e revoluția, ori războiul, ori a venit bătrânețea. Însă ei s-au decis. Mulți nu se încumetă când apare norocul să-şi întâlnească sufletul pereche. Rămân în vagon şi-i fac cu mâna, apoi toată viaţa suferă şi plâng pentru iubirea pierdută. Pentru oportunitățile iubirii pierdute. E groaznic să rişti, e groaznic să-ţi laşi valizele cu tot felul de lucruri inutile, e groaznic să-ţi schimbi viaţa. Sufletul pereche îl întâlnești o dată în viaţă – dacă îl întâlnești. Nu toți îl întâlnesc.
Înțelegerea completă, apropierea sufletească – acesta este iubirea adevărată. Şi probabil nici nu trebuie să te grăbești – trenul merge mai departe. Timpul nu așteaptă. Şi sufletele nu vor să se despartă…
Așa am simțit și eu pana nu demult...că am nimerit în vagonul care trebuia...dar crunt, sa ai așteptări de la oameni...cand afli ca ai fost și ești "de consum" doar pentru că există slăbiciuni...iar tu, de fapt iubești!

“Woman fake orgasms, men fake money”

M-am tot gandit sa scriu chestii diverse...apoi lucruri concrete, apoi iar diverse si tot asa, pana cand m-a invadat un puternic sentiment de lehamete...pana cand mi-am dat seama ca orice as scrie e un efort prea mare pentru mine sa te mai fac sa intelegi ceva....in atata timp oricum nu ai inteles nimic. 
Voiam sa scriu despre tine, despre n. o. i., despre mine, ...dar lehamitea s-a intețit, mi-a ramas in gat...si oricum stiu ca nu le ai cu cititul. 
Ce cacat sa scriu? Vrei sa-mi iei pulsul? sa vezi daca mor, daca ma sting fara tine, daca strig dupa ajutor? 
Nu mai scriu nimic, ..nu merita să mă gandesc la nimic, prefer o minte vidă în locul uneia ocupate cu tine, cu lipsa ta de empatie față de propria-mi persoană.  
Mi-am tras concluziile. Am platit sa fiu ascultata, pentru ca tu nu ai facut-o niciodata...si intr-un final, cand credeam ca in sfarsit toata aceasta sarada va duce la ceva bun....a dus...si nu bun, mi-am raspuns la intrebari. E cert cu ajutor din partea celor specializati, dar mi-am raspuns...mi s-a ridicat valul de pe ochi...era clar...toti vedeau, mi s-a sugerat efectiv raspunsul dar eu nu vedeam, eu doar te iubeam și în disperarea mea făceam tot ce pot să repar, să lipesc cioburile, să dovedesc nu mie ci ție că eu nu pot fi o oarecare prietenă, pentru că iubesc, tu da, pentru că nu o faci și nu ai facut-o, ci doar ai confundat o pasiune nebună cu o dragoste lipsită de responsabilități și sacrificii...
Dar în schimb știi ce nu pot ascunde? Nu pot sa nu-ți recunosc atuurile, calitatile... 
Am sa enumar cateva din ele, sa le recitesti cand vrei sa te mandrești, tu cu tine....si nu numai!
- hoț sentimental (suna dur, jignitor, dar nu e deloc, e o calitate in ziua de azi)- cum procedează? iți zic eu: îți identifică vulnerabilitatile pentru a-ți spune apoi ce vrei sa auzi. Și aceste vulnerabilitați vor lubrifia calea minciunii catre inima. 
- bun tranzacționist: nu doar banii pot fi valori de tranzacție. Sexul, atenția, susținerea, prietenia, grija, politețea,  încrederea sunt bijuteriile sentimentale pe care mi le-ai furat, la schimb dându-mi speranța că voi primi același lucru dacă investesc suficient de mult. E drept, reticentă la inceput, pentru ca tocmai, era ceva acolo, ceva ce ma tinea, si nu ma lasa sa cred ca poate fi asa de frumos, era prea ca in filme si uite de fapt ca am fost actor in propriul meu film. Doar ca am avut scenariul scris de tine...  
- specialist în manipulare emoțională - asta fiind arta ta cu care m-ai convertit în adoratoarea ta. Manipularea a fost de la inceput, tu mi-ai spus ”buna” si tot tu ”pa”. Ai insistat sa ma cunosti, ai fost insensibil la refuzurile mele, pentru că tu nu căutai o relație bazată pe reciprocitate, ci doar voiai să-ți iei premiul. Ai câștigat. Ai luat ce-am avut mai bun, dragostea și încrederea mea. 
- insistență desăvîrșită - probabil trecutul te face să te simți îndreptățit să ceri necontenit de la ceilalți pentru ca astfel să te răzbuni pe viață. Dar tu in realitate nu ai nimic de dat, ci doar de luat. În exagerările tale din declarații, cuvintele sunt singurele cu care am rămas și de care m-am agățat, pentru ca în rest bagajul tau e limitat, în fapte, în afecțiune, în responsabilități. 
- un vânător excepțional - victimele tale sunt sensibile, ce nu au încredere în ele, cu experiență relațională redusă sau defectuosă, idealiste care consideră că oamenii sunt buni și doar au avut ghinion până atunci. 
- narator lacrimogen excepțional  - de necontestat talentul tau, de a scrie scenarii, de a face cadre, de a aranja în pagina imaginea, de a scoate bunul din om, de a exprima emotia, de a aduce la disperare, de a obține confesiuni, prin expunerea propriilor confesiuni  cu declarații exagerate  pentru a-ți măguli orgoliul. 
- brav Dictator ...excepțional în a-mi impune, sau a sugera subtil sau direct, faptul că lângă tine îmi voi regăsi calea, faptul că tu poti duce ceea ce eu nu pot, faptul că doar tu ma poti ajuta la mantuire de parca ai fi insusi Dumnezeu, sau chiar faptul că celalalt e bolnav iar tu esti un salvator...ai colacul de salvare la tine mereu....cand de fapt imi arunci ancora. 
- bun psiholog - ti-ai maximizat calitatile pentru a fi sigur ca atragi cu ceva, te-ai erijat în guru spiritual prin exagerari romantice ce pareau rupte din manualul unui trubadur medieval :)) iar eu, rationala fara inima le-am crezut si ti-am dat sufletul meu in integralitatea lui.
- plin de carisma - prin folosirea inteligentei si atentiei dezvoltand tactici de apropiere, prin compasiune, declarații, atenție, arsenalul tău fiind mult mai vast. (imi cer chiar scuze ca nu le pot enumera pe toate, da-s multe). 
- om de succes - ai fost si esti (acum doar nu mai lucrezi la asta) dar cred cu tarie că poti urca in arena ta sociala ”calcand pe cadavre” pentru a-ți atinge scopurile. Poate acum negi, dar uite in urma, cate cadavre lasi, ai lasat....eu sunt un exemplu. 
- lipsit de empatie - (o daaa, asta e o calitate) - prin ridiculizarea si minimalizarea propriilor mele sentimente , trăiri și probleme. M-ai pus in conflict mereu cu mine insami facandu-ma sa-mi pun sub semnul intrebari propria sanatate mintala. Dar in schimb esti atras de empatici, pentru ca doar ei pot face exces de rabdare si intelegere pentru a ierta, a uita si a spera la nesfarsit. 
- inteligenta peste medie - stii ca mereu am crezut asta, mereu am zis ca poti, dar nu vrei. Prin asta m-ai convins mereu de scenariile tale bine puse la punct, cu tot felul de argumente sentimentale, sufletești ce uneori m-au lăsat fără replică.
- fără jenă - atribui aceasta calitate tocmai prin faptul că mie imi lipseste dar mi-as dori să o dobandesc. În declaratii siropoase, unde cuvintele sunt spuse cu usurinta, si tot felul de alte declaratii pline de promisiuni chiar daca nu simteai nimic in realitate. Pentru ca a rosti o seama de cuvinte si minciuni in loc de fapte, e singurul efort pe care il faceai. Si nici nu te costa nimic, nici macar constiinta, pentru ca poti calca peste sufletul meu. 


As enumera si un mare defect, dar al meu de data asta. Vulnerabilitățile si fricile care mi-au sabotat luciditatea in a observa. Mi s-a reprosat ca doar gandesc, sunt rationala, fara sa-mi pun inima la mijloc,...dar nu, impuslivitatea mea, si deciziile mele, ma duc cu gandul ca n-am rationat, ca m-am aruncat cu capul inainte intr-o viata ce nu-mi apartinea, intr-o valtoare plina de mocirla. Am fost disperata dupa un statut relational idealist in care mereu am visat un om ca tine, il gasisem, dar nu...era doar un rol, bine jucat, bine asumat. Acum imi asum toate acestea ca pe o lipsa de atentie, o neghiobie pe care am crezut-o posibila. În schimb mi-ai spulberat rabdarea si disponibilitatea si intentiile si dragostea si sentimente reale cu multa greutate. 
Iert, uit, (calitati pe care tu mi le-ai insuflat si pe care le-am dobandit cu succes, dar pe care tu nu le ai) accept prețul cunoașterii și îmi reconstruiesc sufletul, inima, dragostea, speranța, încrederea în mine pentru ca nu pot sa cred ca nu exista oameni frumosi și minunati care să-mi redea încrederea pe care tu mi-ai anulat-o! 


Sa vorbesc de regrete? Nu. N-am ce sa mai regret, nu pot și nu vreau sa regret că te iubesc, căci e de vis sa suferi până în adâcncul ultimului por de drag și dor. Acum am doar de invatat. Desi am fost un actor fara voie in acest teatru ieftin al depravarii umane, nu pot sa generalizez o experienta nefericita și îți păstrez cu drag ultimul trandafir. Nimeni nu s-a născut invatat, iar de cele mai multe ori experienta si suferinta sunt maestri supremi. Am sa vorbesc si despre calitatile mele, doar ca, acum sunt un om pe care tu insusi l-ai facut sa creada ca prin natura lui e un defect. Dupa ce ma vindec imi voi face o analiza...si mi voi transpune radiografia sa vezi, ca mi stiu si calitatile si defectele...sa vezi ca sunt un om rational si relational de buna calitate, dar toate acestea dupa ce-mi voi recapata viata....





PS. Acest articol este un clișeu, orice asemănare poate fi o coincidență...iar conținutul său este lipsit de orice urmă de răutate, căci atunci când iubești nu ai cum să fii rău...

Iubiți-vă frumos! Cu drag Miha!