M-am straduit sa nu experimentez dispretul, care dupa mine e cel mai crud si mai murdar sentiment pe care l-ai putea simti pentru cineva pe care ai iubit din tot sufletul si inima ta.
Sper ca stradania mea sa aiba succes, si sa inchei acest capitol care te include pe tine.
Incheierea mea, ma face sa ma simt mai bine pentru ca eu trebuie sa ma adaptez unei situatii asupra careia nu am avut de ales, eu trebuie sa respect o decizie pe care nu mi-am dorit-o, si sa indur o suferinta pe care constient mi-ai pricinuit-o...... dar ma gandesc tu cum te vei simti cand in viitorul care acum arata bine va trebui sa te adaptezi deciziilor pe care le-ai luat de buna voie atunci cand nu vei fi multumit, sau implinit?
Cum te vei simti atunci cand te vei trezi din acest ”vis” si vei simti neimplinire prin neiubire, indiferent de ce parte vine.
Sau cand iti va fugi iute prin minte gandul ”cum ar fi fost daca” nu mi inabuseam iubirea, cum ar fi fost daca as fi avut curaj sa lupt langa cea care ma iubea, cum ar fi fost daca, as mai fi dormit pe iarba, cum ar fi fost daca as mai fi mangaiat-o odata, cum ar fi fost daca i-as mai fi simtit mirosul, sau cum ar fi fost daca din doua zero-uri se nastea infinitul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu