Te-ntâmpin, mult aşteptată clipă,
şi fac pe raza-ţi infinită întâiu-mi legământ:
să mă înalţ în floare, să încolţesc sămânţă-necuvânt
s-adorm, ca voievozii sub o moşie caldă, de psaltire -
te lepăd infinită clipă, cu-n ţipăt veşnic de durere
şi fac eternă pace cu zeii dimpotrivă şi chiar cu Belzebut -
pe frunte, c-o privire, pe sfântul tată Gheorghe îl sărut,
pe maica mea, Mărie, o-ntâmpin, la icoană c-o tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu