început de sfârșit

Aici, acum și așa se încheie povestea: cu zâmbetul tău, cu zdrobirea sufletului meu și cu durata unei absențe. Azi mi-am primit răspunsurile, mi-am înțeles scopul în viața ta. Mi-am dorit dragostea lui Eminescu și a Veronicăi, doar cu alt sfârșit. Dar dacă acești oameni ar mai fi fost împreună, oare Eminescu ar mai fi scris atât de frumos despre ea? Suferința scoate lucruri frumoase din oameni. Acum înțeleg, eu cea de neatins, cea care le știe pe toate, cea în jurul căreia roiesc toți, cea pe care n-ai avut-o...încă. Muza. Doar că te-ai înșelat în privința mea, eu sunt un om normal, eu nu-mi doresc să fiu una din amantele întipărite în istorie, eu nu vreau să scot geniul din tine, eu nu sunt femeia fatală, eu sunt EU și atât. M-ai pus pe un piedestal, te-ai îndrăgostit, ți-ai pus paie pe foc să te mistuie și nu să construiască...
Încă îți mai aud degetele pe pianul amintirilor mele. Pe tine te-am căutat pretutindeni, chiar și în alte spații. Te-am găsit: oriunde aș fi, adorm sub privirile tale. Carnea ta era carnea mea. Din cele două jumătăți ale noastre, au izvorât făgăduieli, pe care tu le aruncai cu ușurință și pe care eu le luam cu greutatea și însemnătatea corespunzătoare; împreună alcătuiam ziua noastră de mâine. Dar acum știu că visele cele mai nebunești se scriu cu cerneala inimii. Eu am trăit acolo unde amintirile se făuresc în doi, la adăpost de priviri străine, în taina unei încrederi unice, peste care continui să domnești tu. Am vrut, mi-am dorit, ți-am oferit singurul lucru pe care îl dețin, pe mine.  

Mi-ai dat ceea ce nici nu bănuiam, un timp în care fiecare secundă de-a ta va conta în viața mea mai mult decât orice altă secundă. Eu eram dintr-un cătun, tu ai inventat o lume. Oare îți vei aminti vreodată? Te-am iubit cum nici nu-mi imaginasem că ar fi cu putință. Ai intrat în viața mea așa cum se intră, în anotimpul iernii.

Nu sunt stăpânită nici de furie, nici de păreri de rău. Clipele pe care mi le-ai dăruit poartă un nume: VRAJĂ. Și încă îl mai poartă: ele ERAU făurite din eternitatea ta. Pentru că în final TOTUL s-a risipit. Ai avut muza și nu ai mai manifestat interes.  Chiar dacă îmi lipsești nu voi mai fi niciodată la fel, și nu voi mai fi singură, pentru că UNDEVA exiști tu, chiar dacă nu o faci pentru mine, dar PESTE TOT exista El, care o face și pentru mine, pentru că vreau și pentru că merit să fiu fericită, cu sau fără tine.

Iubiți-vă frumos, Miha! 

vise, dorințe, pierderi

Științific vorbind  visele ar  reprezenta activitatea creierului pe timpul somnului, un amestec intre conștient și subconștient, dar asta e valabil când dormi.Când ești treaz, cu ochii mari deschiși și mintea îți joacă feste, iar gândul îți fuge în orice direcție numai la tine nu stă, asta cum se numește?
De când eram mică mă visam o prințesă, cu toate că nu aveam nici o șansă să fiu una dintre ele căci nu-mi venea în ajutor nici fizicul, nici caracterul....dar măcar visam!
Acum îmi dau seama că timpul nu m-a ajutat cu nimic, nici mai înțeleaptă nu sunt, nici mai frumoasă, nici mai bună, nici mai sclipitoare, nici mai bogată, ci doar mai searbădă, mai lipsită de vise, mai lipsită de speranțe, mai lipsită de ”curajul vieții”, mai gri. Îmi dau seama că maturitatea nu te ajută foarte mult, te face să te restrângi, să devii monoton, cuprins de griji, lipsit de vise, lipsit de puterea de a putea oferi dar mai ales și de a primi. Experiența, timpul, maturitatea, iți dezvolta vidul interior, vidul creat pentru a nu mai primi pe nimeni și nimic, vidul de a-ți însuși singurătatea ca pe un mod de trai, fiind cea mai bună varianta între a fi fericit apoi dezamăgit și insensibil, neatins dar singur.
Iarna...mi-a adus cele mai frumoase amintiri, cele mai frumoase trăiri, cele mai frumoase clipe...tot într-o iarna te-am cunoscut și pe tine! Tipul învăluit în mister de un calm enervant, cu chip blând, ochii mari, gene negre bine arcuite, buze rotunde roșii, cărnoase, nas acvilin mic, dinți perfecți, și sprâncene bogate. Cu  mâinile cărnoase, degete lungi și moi atât de pretabile mângâierilor de care m-aș fi putut bucura în orice moment...
A trecut un an și totuși totul e atât de bine întipărit în mintea mea....imaginile sunt atât de clare, interesul atât de viu. Omul meu drag pe care l-am cunoscut și m-a cunoscut în cele mai ridicole ipostaze, omul cu care am simțit tot omenescul, cu care tot nefirescul a devenit firesc, cel care mi-a vindecat sufletul îmi ieșise în sfârșit în cale.... O cale care la acea vreme era atât de încurcată și de împotmolită, o cale pe care apăruse un prinț, dar nu asa cum îl visam eu, ci un prinț în haine ponosite, lipsit de gust, lipsit de tact, lipsit de diplomație, un dezordonat, un neînțeles care îmi stârnea mai mult curiozitatea, doar pentru ca era atât de natural și impasibil, aproape sfidător.
Și l-am invitat, l-am lăsat sa-mi intre în viața atât de zbuciumată doar pentru ca era altfel! O antiteză!  Iar eu, cu o inimă harcea-parcea, cu un haos în suflet greu de descris, neîncrezătoare în ceea ce unii numesc iubire, eu numind asta ”beneficiu” pentru că mai mereu de la mine doar se lua...fără a mai lăsa ceva în schimb....
Am înțeles ca invitația mea a fost din dorința de a-mi vindeca sufletul, de a-mi reda speranța unui viitor frumos, lipsit doar de ”a da” și parfumat și cu ”a lua”, o dragoste altfel.
Îmi doresc să spălăm vase împreună, așa cum am făcut-o prima dată, când din ”greșeală” cu neîndemânarea ta îmi atingeai mâinile...
Îmi doresc să ies din casă pe ger doar pentru a-ți ține companie în plimbările de noapte..
Îmi doresc să ascultăm muzică și să vizionăm filme împreună..chiar dacă mi le povestești din nerăbdarea ta...
Îmi doresc să mă aștepți așa cum ai făcut-o prima dată, în mijlocul străzii și să ne îmbrățișăm ca și cum ar fi ultima dată, cu tot tremurul genunchilor, fie de frig fie de emoție...
Îmi doresc să mă calci pe picior în timp ce dansăm, fără să ne mai pese de tipar ...
Îmi doresc să mergem la săniuș,
Îmi doresc să-mi încălzești picioarele pe burtica ta,
Îmi doresc să-mi ții capul în mâini și să-mi mângâi părul frenetic,
Îmi doresc să miroși fiecare părticică a corpului meu, neobișnuit de neobișnuit,
Îmi doresc să ma vopsești, să mă perii, să mă pensezi, sau să mi sufli în palme încălzindu-le,
Îmi doresc să plecăm de nebuni, să fotografiem oameni și locuri, stări,
Îmi doresc să râdem, îmi doresc să filmăm, îmi doresc să te văd satisfăcut de lucrul mâinilor tale,
Îmi doresc să ne vizităm bunicii și să ne petrecem sărbătorile împreună,
Îmi doresc să adormim împreună, amorțind unul lângă celălalt,
Îmi doresc să plângem împreună, să-ți sărut și să-ți sorb lacrimile, de bucurie,
Îmi doresc să primesc flori de leurdă legate cu sfoară, cele mai frumoase flori...
Îmi doresc să ne rugăm împreună,
Îmi doresc să vin cu drag acasă,
Îmi doresc să îmi mângâi picioarele umflate pline de varice,
Îmi doresc să ne organizăm timpul împreună,
Îmi doresc să fim model frumos de cuplu, bazat pe sinceră prietenie,
Îmi doresc să își dorească și cei din jurul nostru să fie ca noi,
Îmi doresc să te mângâi, să-ți port de grijă, să te ajut, să te sfătui, să te consolez, să te susțin, să te încurajez, îmi doresc să mă dojenești, și-mi doresc să-mi greșești iar eu să te iert știind că mi-ai greșit din dragoste,
Îmi doresc să învățăm să trăim împreună,
Îmi doresc să vii cu nerăbdare acasă,
Îmi doresc să poți povesti celorlalți despre lucrurile frumoase petrecute,
Îmi doresc să te îmbraci cu mine peste tot pe unde mergi,
Îmi doresc să mă simți prezentă în orice acțiune a ta,
Îmi doresc să facem dragoste, și-mi doresc să am pe cine să mă răzbun pentru fiecare vânătaie :)
Îmi doresc să își dorești și tu tot ce-mi doresc și eu,
Îmi doresc să nu mă mai doară lipsa ta, și îmi doresc să-mi fii aproape,
Îmi doresc ca viața asta și cealaltă să ne-o petrecem împreună
Îmi doresc tot ce-am spus și multe altele, și știu că mi le doresc cu tine!
Și iartă-ma dragul meu că nu știu cum să exprim toate acestea,
Iartă-mă că doar atunci când trebuie să-ți vorbesc ție nu-mi găsesc cuvintele
Iartă-mă că atunci când primesc tot ce-mi doresc mă cuprinde frica de a nu fi doar iluzii,
Iartă-mi neîncrederea în viață și dragostea ce mi-o porți
Și iartă-mi toate momentele când cu voie sau fără de voie ți-am greșit și te-am făcut să suferi...

Iubiți-vă frumos, Miha!

Iubirea - dăruire!

.....pură, necontaminată de așteptări și nevoi egocentrice. Aș cataloga acest tip de iubire, iubirea - Înțelepciune. Dacă iubirea-răspuns începea cu mine, iubirea-dăruire începe cu tine, în prima variantă dacă eram focalizată pe mine, aici sunt focalizată pe tine, pe nevoile tale. Aș putea spune că e tipul de iubire la nivelul cel mai înalt, matur, oferind fără a pune condiții, fără a negocia, dacă vii la mine, stai cu mine, dormi cu mine, îmi oferi timpul tău sau nu...ci îți ofer fără a cere nimic în schimb. Această formă de iubire conține mesajul ”Mă bucur să-ți ofer asta și nu aștept nimic în schimb” pentru că totul pleacă din mine, fără ca tu să fi făcut ceva.
Cel mai bun exemplu la care mă gândesc este cel al unei flori. O ud pentru că așa vreau, nu pentru că-mi cere, și nici pentru că mă aștept să înflorească pentru mine. O ud oricum, că înflorește sau nu.
Cum știi ca iubești cu adevărat? Simplu: Observ dacă dragostea mea te ajută să te dezvolți! Evoluția este creierul iubirii, chiar dacă cineva drag mie îmi spune adesea că nu e așa.
Când te iubesc, evoluezi. Te hrănești cu iubirea mea, crești, te dezvolți pe toate nivelurile ființei tale.  Așa cum trupul are nevoie de hrană, sufletul la fel. Și îți ofer și nu cer nimic în schimb, nici azi, nici mâine nici peste 30 de ani.
Sunt soția ta. Îmi spui că ai întâlnit o femeie care-ți împărtășește pasiunea pentru film, cu care poți discuta despre actori, scenarii. Eu sunt o fire mai activă și nu pot sta țintuită în fotoliu 2-3 ore pentru a viziona neapărat filme așa că mă bucur pentru tine, nu te părăsesc pentru că mergi cu ea la film și nici nu caut alt bărbat în secret ca să te pedepsesc. Continui să fac aceleași lucruri împreună cu tine și mă bucur că ai cu cine-ți împărtăși pasiunea. Astfel, are loc iubirea- dăruire ce are ca efect evoluția ta. În sensul cel mai înalt, te ajut, te stimulez, te sprijin să devii o ființă mai luminoasă, mai iubitoare, mai pură. Mă gândesc la tine și acționez spre binele tău. Îți ofer ceea ce te face în mod real fericit. Într-un registru mai ezoteric te ajut să-ți manifești principiul pe care îl conții și să-ți integrezi principiul polar opus, adică te ajut să te apropii de Dumnezeu.
Acesta este singurul dar și cel mai minunat pe care ți-l pot face. Este darul care și pe mine mă ajută și -mi răspunde celor mai profunde nevoi, îmi facilitezi accesul la spiritualitate, mă ajuți să-mi ridic nivelul de conștiință, mă impulsionezi să vibrez pe frecvențe mai înalte.
Această iubire este mult mai mult decât atracția pentru o anumită persoană, mai mult decât sentimentele pozitive pe care ți le inspiră cineva în compania căruia te simți bine. Este preocupare activă  și efort pentru a-i sprijini creșterea spirituală, este intenție tradusă în fapt, este dorința de a vedea o altă ființă devenind liberă.
Dar, totuși acest tip de iubire este și ea intricată cu o nevoie personală, dar cu diferența că această nevoie este pură. Eu, tu, cel ce iubești, în evoluția ta ai nevoie să faci experiența dăruirii. Ai nevoie să trăiești experiența de a oferi ceva cuiva, din timpul, energia, cunoașterea ta dar fără să ceri nimic în schimb.
Dacă tot am experimentat iubirea -răspuns  care este o iubire deficit, o iubire activată de lipsă, de gol de frustrare, ...știu cum e să fiu iubit și să iubesc la schimb, însă nu știu cum e să iubesc fără a aștepta nimic în schimb. Atunci când iubești gratuit îți oferi ție șansa de a trăi o experiență nouă.
Pot să compar acest tip de iubire cu cea de tip spirituală, îmi închipui că așa ne iubește și Dumnezeu. E un fel de a spune ”vreau să fiu fericită”dar nu în sensul obișnuit, psihologic, ci spiritual „vreau să cunosc fericirea supremă, vreau s-L cunosc pe Dumnezeu, vreau să-mi revelez Sinele”. Prin urmare când iubești îl sprijini pe celălalt, iar dacă ai alte dorințe, nu le sprijin dar le respect. Nu mă opun dacă pleci, nu te controlez, nu te manipulez și te primesc cu bucurie când te întorci.
Ceea ce mă face să mă comport așa este tocmai valoarea pe care o atribui spiritului tău,  atenția pentru nevoile tale, nu pofte, preocuparea pentru dorința ta ultimă, care te eliberează de iluzia acestei lumi.
Oamenii care ajung să-și spună ”te iubesc” își spun apoi ”nu-mi mai pasă de tine” sau chiar ”te urăsc” atunci când intră pe deficit. De la ”ești cea mai importantă pentru mine” se ajunge la ”îmi iubesc meseria” sau ” altcineva este mai important”. De ce? La baza acestei tranziții stă frustrarea. Asta este iubirea- răspuns, un amestec subtil de afecțiune și  așteptări.
Da, știu, probabil îți spui că acest mod de a iubi este nerealist. Cum ai putea să oferi totul așa pe tavă fără să ți se ofere și ție? Nu ai fi tu un perpetum mobile...Dar e posibil, trebuie doar să localizezi înlăuntrul tău sursa inepuizabilă de iubire la care să te conectezi apoi. Apoi e un pas uriaș, pentru tine. Imaginează-ți cum ai putea depinde de cineva , cum ai mai putea aștepta să te iubească cineva din afara ta când te simți deja iubit de cineva dinăuntrul tău?
Și astfel ajungi să spui: Te iubesc pentru că sunt plin de iubire, mă umple și se revarsă, motiv pentru care îmi face bine să te iubesc și chiar îți sunt recunoscător că te lași iubită. Sună bine, nu? Dar fără acest tip de iubire e ca și cum ai fi orb pentru că ai putea trece  în fiecare zi pe lângă ea fără să o vezi.
Cine trece pe lângă tine și îți pune puțină apă  practică iubirea dăruire, într-adevăr pentru că nu-ți cere nimic în schimb, însă nu o practică până la capăt. Experiența lui nu este completă! Astăzi oferă apă unei flori, mâine alteia, gratuit, desigur! E frumos, dar nu e suficient. El nu se întreabă sau nu-i pasă ce se întâmplă azi cu floarea ce-a udat-o ieri. E drept, iubirea fără angajament nu este decât investiție. (probabil de asta mi-e frică de angajament, căci știu, vreau să le respect). Când iubești cu adevărat,  îl iubești pentru totdeauna chiar și atunci când lipsește sau pleacă din viața ta, pentru că prin excelență iubirea pune în contact și unifică, nu te poți opune decât temporar forței ei. Este și ușor să iubești pentru totdeauna pe cel în care ai identificat Sinele, legându-te astfel de o realitate sublimă.
Relațiile de cuplu în care nu există această percepție, mai devreme sau mai târziu, se încheie. E ca și cum cei doi își epuizează încet-încet rezervoarele până când nu le mai rămâne nimic, și asta pentru că nu s-au conectat la rezervor. Goliți vor pleca în căutarea altor persoane de unde să se alimenteze, relații ce se vor lega și vor avea același final dacă nu se descoperă pe ei însăși.
Conectarea la Sursă face lucrurile simple. Nu mai există pericol, poți iubi fără întrerupere. Ce e mai frumos decât a vibra la unison? Să permiți celuilalt să se exprime prin tine, să fii un canal de manifestare pentru el / ea.
Dacă iubirea nu vine de sus, aceasta nu poate dura, încetează la un moment dat. Banii, succesul, prestigiul profesional, influența, toate acestea nu aduc fericirea, sunt doar senzații plăcute și nu reprezintă versiuni ale lui Dumnezeu. Dorințele noastre se extind pe parcurs și ajungi la un moment dat să nu mai fii mulțumit cu nimic și atunci ajungi să cauți pe Dumnezeu. Nu vorbesc așa pentru că aș fi  pocăită și nici nu excelez în ale rugăciunii, nu acord timp suficient relației mele cu Dumnezeu, dar cred și caut cu tot dinadinsul acea fericire care să mă umple și să mă înconjoare din toate părțile. Nu mă ajută suficient cuvintele să pot descrie ceea ce îmi doresc, știu doar că e o stare de încântare pe care aș putea să o amplific de o mie de ori, dar chiar și așa aș avea o imagine îndepărtată. Dar, e frumoasă, e pură, mereu proaspătă, clară, blândă, creatoare.Astfel de stări fac referire la Dumnezeu doar că mintea mea finită și prea îngustă nu le poate reprezenta, pentru că nu poate fi cunoscut în sensul obișnuit, nu poate sta ca un obiect pentru un subiect gânditor, dar poate fi cunoscut prin ceea ce numesc fuziune sau identificare.
Astfel, Sinele este iubire și a manifesta Sinele înseamnă a exprima iubirea de care ești capabil în acest moment, iar spectrul iubirii este imens.
Timpul ne ajută să avansăm în experiența iubirii. O singură viață este insuficientă.

Iubiți-vă frumos!!