Cantec de dragoste

E atâta ură
Strânsă între noi
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.
Sunt atâtea visuri,
Care ne-au minţit
Şi-o atât de rece
Lamă de cuţit.
Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Şi-s aceleaşi urme
Sub aceiaşi plopi.
Dar e-atâta ură,
Dincolo de drum,
Cât să-ajungă toate
Pulbere şi scrum.
Tu mai vii pe-acasă,
Eu mai plâng un an
Şi-s atâtea vorbe
Aruncate-n van.
Sunt atâtea lanţuri
Sunt atâtea chei –
Ce mai pot să-ţi dărui,
Ce mai poţi să-mi iei?