Îmi plânge sufletul ca un copil

Zvârlindu-si floarea de pe ramuri ciunge,

Si-ngenunchiat, cu el alaturi, plânge

Si-un inger trist din ceata lui Gavril.

O, suflet păcătos și șui,

Lunatic suflet, spune ce te doare

De-ți risipești abia deschisa-ți floare

Petală cu petală vântului?!

Ce patimi crâncene, ce dor stufos

Te bântuiesc de freamăți ca pădurea?

Ce boală cruntă mușcă ca securea

Din trunchiu-ți desfrunzit și noduros?

Ți-e dor de cer, de pământesc ți-e dor?

Vrei sfânt să treci prin viață, vrei lumește?

Hai, suflete nemângâiat, vorbește

Și te-oi aprinde asemeni stelelor!

Ți-aș da să taci luceferi verzi, ți-aș da

Argint din lună, aur greu din soare

Și scuturând pe tine stog de floare

Ca pe-o pădure te-aș înmiriesma.

Ți-aș face din luceferi jucării

Și te-aș căra în cârcă până-n stele,

Să le culegi ori să te joci cu ele

De-a v-ați ascunselea cu îngeri vii.