vineri, 17 ianuarie 2014

Cât valorează o femeie ?!



Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă următorul lucru pe o femeie:
- Ce tip de bărbat cauţi?
Ea rămase un moment tăcută înainte de a-l privi-n ochi şi ii zise:
- Vrei să ştii într-adevar?
El răspuse:
- Da.
Atunci începu să zică:
- Fiind femeie în acest timp, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat…
Îmi pun întrebarea:
- Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?
Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranţă că este vorba de bani.
Ea, ştiind ce gândeşte el, spuse:
- Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.
El îşi încrucişa braţele, se aseză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.
Ea zise:
- Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să işi rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc.
Când termină se uită la el şi îl vedea foarte derutat şi întrebător.
El îi zise:
- Ceri mult.
Ea răspunse:
- Valorez mult !

Povestioare!

marți, 14 ianuarie 2014

11

 
Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. 
Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. 
Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

miercuri, 27 noiembrie 2013

n-am pierdut nimic....



Mi se spune adesea ca sunt naiva. Ca gresesc atunci cand cred prea mult in oameni si ca gresesc deschizandu-mi sufletul oricui, riscand ca oamenii sa ma dezamageasca.
Este adevarat ca am cunoscut si gustul amar al dezamagirilor, dar ar trebui, oare, sa las niste intamplari nefericite sa ma descurajeze atat de mult, incat sa ma determine sa ma izolez de lume, sa nu mai cred in nimeni si sa privesc cu suspiciune orice apropiere si orice intentie buna? Ar trebui ca teama de esec sa ma determine sa imi reprim sentimentele si nevoia de a fi aproape de oameni? Ar trebui ca din cauza unor oameni care au fost incapabili sa ma iubeasca, sa vad in fiecare om un posibil cotropitor de suflete?
Stiu ca atunci cand primesti in suflet pe oricine te supui anumitor risuri, fiindca nu oricine este menit sa te iubeasca si fiindca unii oameni sunt doar trecatori prin viata noastra, poposind numai pentru a-si indeplini niste scopuri...dar cum poti sti ce rol are fiecare om, cum il poti cunoaste, daca nu ii dai sansa sa se apropie, daca nu ii acorzi macar acea minima incredere pe care o merita?
Nu regret niciuna dintre naivitatile mele, fiindca ar fi atat de trist sa regret ca am iubit! Nu pot relationa fara iubire si de aceea am iubit toti oamenii care mi-au poposit in suflet...
Naiva sau nu, imi voi deschide portile sufletului tuturor celor care vor dori sa ma cunoasca, fie ca vor poposi pentru o scurta perioada de timp, fie ca doar vor avea nevoie de mine pentru a-si indeplini un tel, fie ca vor dori sa imi locuiasca sufletul pentru totdeauna...
Faptul ca iubesti nu iti ofera certitudinea ca vei primi aceeasi iubire inapoi. Dar esti dator sa incerci. Iar daca povestea s-a terminat altfel decat te-ai fi asteptat, nu ai pierdut nimic. Iubind nu pierdem. Iubind traim, invatam, devenim mai buni, mai puternici, ma umani, mai frumosi...

Iubiti-va frumos! Miha!!@};-

www.irinab.com