......

....

Realitatea bate filmul....

Stiu ca unii se exprima bine in scris, altii prin discutii, altii prin imagini. Eu o fac mai bine in scris tu intelegi mai bine imaginile si in acest sens comunicarea noastra are unele dificultati. Am gasit acest filmulet care reflecta atat de bine ~relatia acestei epoci moderne, relatia noastra~ si poate daca nu acum, peste ani ai sa intelegi si tu ce am vrut si eu si ce am fi putut sa avem, cand probabil ai sa-ti pui intrebarea "Cum ar fi fost daca...?"
Spuneai ca atunci cand iubesti te responsabilizezi, asta inseamna ca daca nu te-ai responsabilizat pana acum, nu ai iubit!? Nu m-ai iubit! Pentru ca doar acestea ti-am cerut, sa ma iubesti si sa fii responsabil si daca nu ai facut una, ai exclus-o pe cealaltă.
Vei intelege in timp ca femeia prin natura ei este formata sa construiasca si sa-si doreasca siguranta "cuibului" si ca indiferent de cum se exprima aceasta, TOATE femeile in definitiv isi doresc acelasi lucru, "afectiune" si "siguranta". Vei intelege ca delasarea, indiferenta, nepurtarea de grija fata de tine, fata de ea, fata de "noi" fata de "cuib" face doar rani in sufletul si pe chipul ei. Iar daca ea e puternica, lupta, o data, de doua ori, de n ori...cu aceste stari pe care nu neaparat doreste sa le schimbe, dar macar sa le atenueze si trage, si continua, nu intoarce spatele, sta acolo in mocirla alaturi de "al ei" pentru a razbi. Uneori poate fi blanda, alteori dura, alteori "agresiva" dar nu pt ca asa e ea, ci pt ca asa se manifesta durerea ei, dezamagirea, efortul ei si nu pricepe care mai sunt pârghiile pentru a merge mai departe.
IUBIREA E NEINLOCUIRE, e lupta, e compromis, efort...dar cand vezi, simti ca ce face celalalt e de fapt spre binele tau, daca nu al nostru, e iubire....iar rezultatul acestei lupte e dulce si placut in fata lui Dumnezeu.
Sufletul nu ti-l poate lua nimeni, e singurul care-ti apartine, chiar daca mi-l calci in picioare, chiar daca il ingenunchezi, ii iei orice urma de deminitate...
Bunicii nostri au supravietuit unor vremuri dure, cand lipsa hranei era cu adevarat o problema, cand lipsa drepturilor si a libertatilor era o problema, dar pentru ca niciodata nu au pornit de la gandul despartirii pentru problemele intampinate, au reusit impreuna, ei puneau pret pe om, faceau sacrificii si reparau orice impreuna, aveau alte valori, valori crestine. Acum e mult mai usor sa arunci si sa-ti iei lucruri noi, oameni noi, crezand ca asa va fi mai bine, ....dar nu va fi decat o imensa neimplinire, pentru ca in definitiv luptele langa cea/ cel drag sunt mult mai usoare, unesc, strang randurile,....
Vezi tu, in final mi-am dus luptele, dar pacat ca tu nu ai inteles niciodata ca lupta mea nu era cu tine, nu era contra ta...ci alaturi de tine.
Mâna întinsă la final, e "prietenia" pe care mereu te-ai grabit sa mi-o oferi, in detrimentul dragostei pe care o doream...iar modul in care o oferi in viata reala, este exact la fel de dureroasa ca si cea din film...crezi ca plata materiala a efortului celuilalt e deajuns pentru tine, cand celalalt nici macar nu ti-a sugerat vreodata asta...iar tu te indrepti acum doar spre un alt lucru nou, uitand si nepasandu-ti de ce ai lasat in urma ta....

Trenul, timpul și consumul..

Scriitorul A.I. Kuprin are o poveste despre o femeie ce călătorea cu trenul împreună cu soțul ei, un domn crunt și nepoliticos. Bărbatul a adormit și sforăia – a obosit probabil să tot facă observații… și doamna a început să schimbe o vorbă, două, cu un tânăr ofițer ce stătea lângă ei – o conversație complet inocentă, despre tot felul de lucruri banale.
Despre cum în copilărie poți încremeni – şi timpul încetinește, iar cursul devine diferit, de parcă ar fi eternitatea. Despre cât de misterios şi ciudat e să stai sub masă, retras de lumea întreagă, să atingi franjurile feţei de masă…Despre ciudata amărăciune din piept, când te uiți la cărbunii ce ard.
O astfel de discuție aveau şi se înțelegeau perfect: toate aceste senzații, sentimente, trăiri erau comune, vorbeau despre viaţa sufletului sub sforăitul soțului ei care dormea. Încercau să vorbească în șoaptă, să nu-l trezească, însă el oricum s-a trezit şi a mormăit ceva răutăcios la adresa soției.
Tânărul ofițer trebuia să coboare – era stația lui. Însă a realizat brusc, că niciodată, dar niciodată nu va întâlni un suflet atât de apropiat, cu care poţi fi fericit pur și simplu, fiind împreună …
Atunci au coborât împreună, fără nici măcar să ia bagajul doamnei – în incertitudine şi libertate totală. Ei s-au decis și au putut.
Povestea e scrisă cu câțiva ani înainte de revoluție şi evenimente sângeroase – să sperăm că au reușit să trăiască şi să se bucure.
Viaţa e scurtă. Ori e revoluția, ori războiul, ori a venit bătrânețea. Însă ei s-au decis. Mulți nu se încumetă când apare norocul să-şi întâlnească sufletul pereche. Rămân în vagon şi-i fac cu mâna, apoi toată viaţa suferă şi plâng pentru iubirea pierdută. Pentru oportunitățile iubirii pierdute. E groaznic să rişti, e groaznic să-ţi laşi valizele cu tot felul de lucruri inutile, e groaznic să-ţi schimbi viaţa. Sufletul pereche îl întâlnești o dată în viaţă – dacă îl întâlnești. Nu toți îl întâlnesc.
Înțelegerea completă, apropierea sufletească – acesta este iubirea adevărată. Şi probabil nici nu trebuie să te grăbești – trenul merge mai departe. Timpul nu așteaptă. Şi sufletele nu vor să se despartă…
Așa am simțit și eu pana nu demult...că am nimerit în vagonul care trebuia...dar crunt, sa ai așteptări de la oameni...cand afli ca ai fost și ești "de consum" doar pentru că există slăbiciuni...iar tu, de fapt iubești!

“Woman fake orgasms, men fake money”

M-am tot gandit sa scriu chestii diverse...apoi lucruri concrete, apoi iar diverse si tot asa, pana cand m-a invadat un puternic sentiment de lehamete...pana cand mi-am dat seama ca orice as scrie e un efort prea mare pentru mine sa te mai fac sa intelegi ceva....in atata timp oricum nu ai inteles nimic. 
Voiam sa scriu despre tine, despre n. o. i., despre mine, ...dar lehamitea s-a intețit, mi-a ramas in gat...si oricum stiu ca nu le ai cu cititul. 
Ce cacat sa scriu? Vrei sa-mi iei pulsul? sa vezi daca mor, daca ma sting fara tine, daca strig dupa ajutor? 
Nu mai scriu nimic, ..nu merita să mă gandesc la nimic, prefer o minte vidă în locul uneia ocupate cu tine, cu lipsa ta de empatie față de propria-mi persoană.  
Mi-am tras concluziile. Am platit sa fiu ascultata, pentru ca tu nu ai facut-o niciodata...si intr-un final, cand credeam ca in sfarsit toata aceasta sarada va duce la ceva bun....a dus...si nu bun, mi-am raspuns la intrebari. E cert cu ajutor din partea celor specializati, dar mi-am raspuns...mi s-a ridicat valul de pe ochi...era clar...toti vedeau, mi s-a sugerat efectiv raspunsul dar eu nu vedeam, eu doar te iubeam și în disperarea mea făceam tot ce pot să repar, să lipesc cioburile, să dovedesc nu mie ci ție că eu nu pot fi o oarecare prietenă, pentru că iubesc, tu da, pentru că nu o faci și nu ai facut-o, ci doar ai confundat o pasiune nebună cu o dragoste lipsită de responsabilități și sacrificii...
Dar în schimb știi ce nu pot ascunde? Nu pot sa nu-ți recunosc atuurile, calitatile... 
Am sa enumar cateva din ele, sa le recitesti cand vrei sa te mandrești, tu cu tine....si nu numai!
- hoț sentimental (suna dur, jignitor, dar nu e deloc, e o calitate in ziua de azi)- cum procedează? iți zic eu: îți identifică vulnerabilitatile pentru a-ți spune apoi ce vrei sa auzi. Și aceste vulnerabilitați vor lubrifia calea minciunii catre inima. 
- bun tranzacționist: nu doar banii pot fi valori de tranzacție. Sexul, atenția, susținerea, prietenia, grija, politețea,  încrederea sunt bijuteriile sentimentale pe care mi le-ai furat, la schimb dându-mi speranța că voi primi același lucru dacă investesc suficient de mult. E drept, reticentă la inceput, pentru ca tocmai, era ceva acolo, ceva ce ma tinea, si nu ma lasa sa cred ca poate fi asa de frumos, era prea ca in filme si uite de fapt ca am fost actor in propriul meu film. Doar ca am avut scenariul scris de tine...  
- specialist în manipulare emoțională - asta fiind arta ta cu care m-ai convertit în adoratoarea ta. Manipularea a fost de la inceput, tu mi-ai spus ”buna” si tot tu ”pa”. Ai insistat sa ma cunosti, ai fost insensibil la refuzurile mele, pentru că tu nu căutai o relație bazată pe reciprocitate, ci doar voiai să-ți iei premiul. Ai câștigat. Ai luat ce-am avut mai bun, dragostea și încrederea mea. 
- insistență desăvîrșită - probabil trecutul te face să te simți îndreptățit să ceri necontenit de la ceilalți pentru ca astfel să te răzbuni pe viață. Dar tu in realitate nu ai nimic de dat, ci doar de luat. În exagerările tale din declarații, cuvintele sunt singurele cu care am rămas și de care m-am agățat, pentru ca în rest bagajul tau e limitat, în fapte, în afecțiune, în responsabilități. 
- un vânător excepțional - victimele tale sunt sensibile, ce nu au încredere în ele, cu experiență relațională redusă sau defectuosă, idealiste care consideră că oamenii sunt buni și doar au avut ghinion până atunci. 
- narator lacrimogen excepțional  - de necontestat talentul tau, de a scrie scenarii, de a face cadre, de a aranja în pagina imaginea, de a scoate bunul din om, de a exprima emotia, de a aduce la disperare, de a obține confesiuni, prin expunerea propriilor confesiuni  cu declarații exagerate  pentru a-ți măguli orgoliul. 
- brav Dictator ...excepțional în a-mi impune, sau a sugera subtil sau direct, faptul că lângă tine îmi voi regăsi calea, faptul că tu poti duce ceea ce eu nu pot, faptul că doar tu ma poti ajuta la mantuire de parca ai fi insusi Dumnezeu, sau chiar faptul că celalalt e bolnav iar tu esti un salvator...ai colacul de salvare la tine mereu....cand de fapt imi arunci ancora. 
- bun psiholog - ti-ai maximizat calitatile pentru a fi sigur ca atragi cu ceva, te-ai erijat în guru spiritual prin exagerari romantice ce pareau rupte din manualul unui trubadur medieval :)) iar eu, rationala fara inima le-am crezut si ti-am dat sufletul meu in integralitatea lui.
- plin de carisma - prin folosirea inteligentei si atentiei dezvoltand tactici de apropiere, prin compasiune, declarații, atenție, arsenalul tău fiind mult mai vast. (imi cer chiar scuze ca nu le pot enumera pe toate, da-s multe). 
- om de succes - ai fost si esti (acum doar nu mai lucrezi la asta) dar cred cu tarie că poti urca in arena ta sociala ”calcand pe cadavre” pentru a-ți atinge scopurile. Poate acum negi, dar uite in urma, cate cadavre lasi, ai lasat....eu sunt un exemplu. 
- lipsit de empatie - (o daaa, asta e o calitate) - prin ridiculizarea si minimalizarea propriilor mele sentimente , trăiri și probleme. M-ai pus in conflict mereu cu mine insami facandu-ma sa-mi pun sub semnul intrebari propria sanatate mintala. Dar in schimb esti atras de empatici, pentru ca doar ei pot face exces de rabdare si intelegere pentru a ierta, a uita si a spera la nesfarsit. 
- inteligenta peste medie - stii ca mereu am crezut asta, mereu am zis ca poti, dar nu vrei. Prin asta m-ai convins mereu de scenariile tale bine puse la punct, cu tot felul de argumente sentimentale, sufletești ce uneori m-au lăsat fără replică.
- fără jenă - atribui aceasta calitate tocmai prin faptul că mie imi lipseste dar mi-as dori să o dobandesc. În declaratii siropoase, unde cuvintele sunt spuse cu usurinta, si tot felul de alte declaratii pline de promisiuni chiar daca nu simteai nimic in realitate. Pentru ca a rosti o seama de cuvinte si minciuni in loc de fapte, e singurul efort pe care il faceai. Si nici nu te costa nimic, nici macar constiinta, pentru ca poti calca peste sufletul meu. 


As enumera si un mare defect, dar al meu de data asta. Vulnerabilitățile si fricile care mi-au sabotat luciditatea in a observa. Mi s-a reprosat ca doar gandesc, sunt rationala, fara sa-mi pun inima la mijloc,...dar nu, impuslivitatea mea, si deciziile mele, ma duc cu gandul ca n-am rationat, ca m-am aruncat cu capul inainte intr-o viata ce nu-mi apartinea, intr-o valtoare plina de mocirla. Am fost disperata dupa un statut relational idealist in care mereu am visat un om ca tine, il gasisem, dar nu...era doar un rol, bine jucat, bine asumat. Acum imi asum toate acestea ca pe o lipsa de atentie, o neghiobie pe care am crezut-o posibila. În schimb mi-ai spulberat rabdarea si disponibilitatea si intentiile si dragostea si sentimente reale cu multa greutate. 
Iert, uit, (calitati pe care tu mi le-ai insuflat si pe care le-am dobandit cu succes, dar pe care tu nu le ai) accept prețul cunoașterii și îmi reconstruiesc sufletul, inima, dragostea, speranța, încrederea în mine pentru ca nu pot sa cred ca nu exista oameni frumosi și minunati care să-mi redea încrederea pe care tu mi-ai anulat-o! 


Sa vorbesc de regrete? Nu. N-am ce sa mai regret, nu pot și nu vreau sa regret că te iubesc, căci e de vis sa suferi până în adâcncul ultimului por de drag și dor. Acum am doar de invatat. Desi am fost un actor fara voie in acest teatru ieftin al depravarii umane, nu pot sa generalizez o experienta nefericita și îți păstrez cu drag ultimul trandafir. Nimeni nu s-a născut invatat, iar de cele mai multe ori experienta si suferinta sunt maestri supremi. Am sa vorbesc si despre calitatile mele, doar ca, acum sunt un om pe care tu insusi l-ai facut sa creada ca prin natura lui e un defect. Dupa ce ma vindec imi voi face o analiza...si mi voi transpune radiografia sa vezi, ca mi stiu si calitatile si defectele...sa vezi ca sunt un om rational si relational de buna calitate, dar toate acestea dupa ce-mi voi recapata viata....





PS. Acest articol este un clișeu, orice asemănare poate fi o coincidență...iar conținutul său este lipsit de orice urmă de răutate, căci atunci când iubești nu ai cum să fii rău...

Iubiți-vă frumos! Cu drag Miha! 

Prin suferinta spala pacatele mele

– Doamne, da-te jos de pe Cruce … vreau sa vorbim!
– Vorbeste-Mi, Eu te aud …

– Dar eu vreau sa plang pe umarul Tau …
– Plangi la picioarele Mele …

– Dar eu astept sa-mi stergi lacrimile … Tu niciodata nu mi le stergi … 
– Lacrimile sunt date pentru a fi simtite, nu pentru a fi sterse …

– Stii uneori ma apuca un dor de Tine … si n-am cum sa-l sting … Ma usuc de dor si nu-l pot ogoi!
– E bine sa-ti fie dor. Ti se face dor doar de cei pe care ii iubesti …

– Stii, eu am obosit … viata e grea!
– Si Eu am obosit … oamenii sunt rai …

– Eu vreau sa fiu fericit …
– Fii! Eu ti-am spus care sunt Fericirile …

– Eu vreau sa fiu bun …
– Fii! Buni sunt cei care iubesc …

– Eu vreau sa iubesc!
– Iubeste! Iubesc cei care iarta!

– Eu vreau …
– Nu mai vrea … Fii!

– Uneori Te departezi de mine … si eu Te caut!
– Ma departez ca sa-Mi simti lipsa … si sa Ma cauti …

– Uneori nu pot sa ma rog …
– Nu te ruga … Vorbeste-Mi!
– Dar Tu ma auzi … ?
– Iti si raspund … Tu Ma auzi?

– Uneori nu stiu cine sunt …
– Esti cine te-am plamadit Eu sa fii …

– Uneori nu stiu ce vreau …
– Nu mai vrea … Daruieste.

– Uneori nu stiu unde merg …
– Opreste-te si stai … uita-te in jur!

– Tu ai un raspuns la toate …
– Tu ai intrebari despre toate …

– Stii … uneori e intuneric in sufletul meu …
– Aprinde o lumanare … sa se faca lumina …

– De ce stai numai in cer?
– Eu stau pe cruce … pe pamant … In cer îi astept numai pe cei ce se intorc acasa …

– Dar eu voi ajunge in cer?
– Mai intai trebuie sa stai pe cruce …

– Dar, cum?
– Smerindu-te …

– Dar cum?
– Zilele tale de la Mine sunt … Primeste-le asa cum iti sunt date … Si fa din ele bucurie si pentru tine, dar mai mult pentru altii!

– Dar unele zile sunt rele …
– Dar unele clipe sunt pline de fericire … si pentru acele clipe merita sa traiesti!

– Hai ridica-te … Trebuie sa te ridici …
– Azi nu … Se poate azi Nu! …
– Nu! Azi se poate numai DA!
– Dar maine va fi o zi mai buna … ?
– Nu te intreba cum va fi maine … nici daca va fi maine … Trebuie sa te ridici Azi!

– Bine … Dar sa nu ma lasi! Doamne! Sa nu ma lasi!
– Nu! Nici tu sa nu Ma lasi …
– Esti tot timpul cu mine …
– Da! Sunt tot timpul cu tine!

Edgar Cayce despre Tatăl Nostru ... / Fizica nucleară a minţii

”V-am spus de mai multe ori că încerc să scriu o carte cu titlul Fizica nucleară a minţii. Undeva in unul din capitolele ale  acestei cărţi  scriam: In clipele cele mai grele ale vieţii mele, fără ca cineva să mă inveţe, când trăiam stări ale conştiinţei joase, deprimare, suferinţă, îndoială, frică, spuneam Tatăl Nostru.

 

De fapt cred că reuşeam să alung gândurile negre repetând la infinit această rugăciune. Şi miracolele au inceput să apară. Am incercat să-mi explic.

 

Tatăl Nostru este rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, deci numai această cunoaştere, a provenienţei sale, ne vorbeşte de la sine despre puterea şi lumina sa.

 

Mulţi descântă de deochi cu Tatăl Nostru şi efectul este întotdeauna imediat. Şi nu-i o pură întâmplare faptul simplu că Tatăl Nostru purifică şi parcă topeşte... orice energie tulbure care-l impresoară pe cel deocheat.

 

De fapt, noi, cu toţii, suntem ca şi deocheaţi când trăim astfel de stări. Suntem ca într-un întuneric, ca într-o pâclă groasă de ceaţă, în stare de prizonieri. Mintea noastră şi energiile interioare sunt atunci inchise in suferinţa mentală. Vedem cum ne gândim obsedant la un lucru, la un om, la o situaţie, ne cuprinde insomnia, teama paralizantă sau îngrijorarea şi nemulţumirea, senzaţia că lumea este făcută numai din durere şi... nu mai ştim cum să ieşim din această stare. 

 

Nu sta prea multă vreme în deprimare, in suferinţă. Nu căuta prea mult la ce-ai greşit, la ce ai făcut rău, ori la ce au greşit alţii faţă de tine ! Ieşi din grota stărilor joase ale conştiinţei, care te îndeamnă să te simţi rău, nefericit, înfricoşat, îngrijorat şi nemulţumit. De vei sta prea mult acolo, te vei scufunda în Iad şi o vei face prin libera ta alegere. Vizitează Iadul, dar nu locui în el !!!

 

Spune Tatăl Nostru când nu te simţi bine.

Când eşti ingrijorat peste măsură, ori nemulţumit. Când simti că urăşti, sau că nu mai poţi. Când eşti deprimat, tulburat sau nefericit. Când gândul la ziua de mâine te copleşeste, spune Tatăl Nostru!... 

Ai să observi că te vei lovi de o dificultate puternică. Nu poţi să spui Tatăl Nostru. Nu te poţi concentra asupra rugăciunii, căci gândul tău zboară tot acolo, în negriciunea mentală, în suferinţa care te bântuie. S-ar putea să spui primele două-trei versete ale rugăciunii, apoi să te trezeşti că ai uitat cuvintele următoare, ori că te gândeşti tot la suferinţa ta. 

Nu renunţa! Spune rugăciunea! Căută-o cu mintea, cu tot sufletul tău şi spune-o mai departe! Pune mintea ta să se concentreze asupra rugăciunii, până ce o poate spune fără greş, de la început şi până la sfârşit.

Dacă uiţi rugăciunea şi dacă te trezeşti că nu te poţi concentra asupra ei... este semn că te afli în câmpuri de suferinţă, care vor să te reţină în ele, prin puterea Legii Atracţiei. Mintea va fi atrasă tot mai mult spre conştiinţa suferinţei până ce va ieşi de acolo concentrându-se asupra rugăciunii.

 

Este foarte important să ştii că Tatăl Nostru trebuie repetat.

Trebuie spus fără întrerupere, din nou şi din nou, cu tot sufletul, cu toata concentrarea mentală, până ce vei simţi că te-ai eliberat... din câmpurile care te-au înlănţuit, din suferinţă.  Când vei ieşi de acolo, te vei simţi liniştit şi vei putea să atragi la tine gânduri şi sentimente de încredere, de bucurie, de iubire sau măcar de mulţumire.

 

Avantajele rugăciunii Edgar Cayce, celebrul medium american considera că modalităţile de pătrundere a bolilor şi suferinţei corpului uman, sunt urmarea otrăvurilor cognitive, secretate de gândurile negative.  Astfel, în Statele Unite s-a lansat o adevărată campanie a optimismului şi celebrul îndemn think positive s-a popularizat tot mai mult în rândul oamenilor. Cayce spunea: Gândind pozitiv putem vindeca, gândurile optimiste având puterea de a acţiona benefic asupra organismului reglând activitatea glandelor vitale. Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu şi fundamental de meditaţie, prin intermediul rugăciunii Tatăl Nostru. Totodată, el explica corespondenţa dintre fiecare verset al rugăciunii şi respectivii centrii glandulari ce sunt influentaţi de aceasta.   Trebuie să încerci să resimţi fiecare val de semnificaţie al fiecărui verset, să extragi sensul energetic al acestuia şi să îl direcţionezi către organul în cauză, să simţi cum acest verset curge prin corpul tău. Căci se produce în corpul fizic un răspuns la reprezentările corpului energetic: se construieşte astfel o reacţie chimică, fiind posibilă vindecarea, concluziona autorul.   Iată aşadar după Edgar Cayce, corepondenţa între versetele rugăciunii şi principalele glande endocrine stimulate: TATĂL NOSTRU CARE EŞTI ÎN CERURI acţionează asupra glandei pituitare, cu rol de declanşator al procesului; SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU acţionează asupra glandei pineale; VIE IMPĂRĂŢIA TA deschide tiroida şi reglează funcţia acesteia; FACĂ-SE VOIA TA PRECUM ÎN CER deschide tiroida; AŞA ŞI PE PĂMÂNT acţionează asupra timusului; PÂINEA NOASTRĂ CEA SPRE FIINŢĂ DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI deschide gonadele, glandele sexuale; ŞI NE IARTĂ NOUĂ GREŞELILE NOASTRE, PRECUM ŞI NOI IERTĂM GREŞIŢILOR NOSTRI acţioneaza asupra glandelor suprarenale; ŞI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ acţioneaza asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni; CI NE IZBĂVEŞTE DE CEL RĂU acţionează în noi asupra timusului; CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA acţionează din nou asupra tiroidei; ŞI PUTEREA acţionează asupra glandei pineale; ŞI SLAVA ÎN VECI redeschide pituitara; AMIN formula de închidere a acestor centri energetici şi de reconectare la planul terestru.   Astfel, Cayce este de părere că riscul apariţiei unor boli sau afecţiuni nervoase este nealarmant pentru persoanele care gândesc pozitiv sau se roagă în mod frecvent.