Romantică și tristă te-ai strecurat în mine
Redecorându-mi firea ca pe-un altar uitat
In care heruvinii doresc să ți se-nchine
Pagână zeitate cu zâmbet necurat
Aveai pe buze teama de-a nu-mi răni sărutul
Aveam în trup dorința de-a fi în trupul tău
Si așteptam cu freamăt să vină începutul
Nebuni de-atâta bine, străini de tot ce-i rău
Si s-a pornit delirul uitărilor de sine
Ne clocotea în sânge si-n tâmple noaptea grea
Incremenise timpul în unduiri divine
Si parcă Universul prin tine respira
Si-a fost străfulgerarea ce ne-a trimis în spații
Durerea cea sublimă, preafericitul chin
Si-am dăltuit pe boltă un roi de constelații
In care să ne pierdem și suflet și destin
Si era numai tremur, se destrămau sinapse
Si te simțeam vibrându-mi sub plexul meu arzând
Si mă simțeai puternic căzându-ți printre coapse
Si... ne-am intors din cosmos pe-aripi de înger blând
Si ne-am privit alături, zâmbindu-ne complice
Păreai împărăteasa imperiului din vis
Păream nemuritorul ce-a-mbătrânit ferice
La porțile iubirii ce-n tine le-am deschis
Aud și azi, retoric : Ce-nseamnă fericire?
Orice Adam si Eva o caută sperând
Ne-ntelegând raspunsul : O noapte de iubire
Care-ți rămâne-n suflet, în trup, în vis, în gând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu