NEMURIRE CRONICĂ

Tu, care mă iubești mereu,

Ia, rogu-te, o pauză,

Că-i semeni mult lui Dumnezeu,

Nu știu din care cauză.

Și poate că nici nu-i convine

Să mă iubești la fel ca El;

Chiar dacă nu te poți abține,

Te rog, iubește-mă nițel!

Și lasă-mă să mă iubească

De-a pururi, doar acela ce

Nu poate să se odihnească

De dor, nici să se vindece.

MR. Iubiti-va mult...si fie ca sinceritatea sa "fie la ea acasa" !