Prin suferinta spala pacatele mele

– Doamne, da-te jos de pe Cruce … vreau sa vorbim!
– Vorbeste-Mi, Eu te aud …

– Dar eu vreau sa plang pe umarul Tau …
– Plangi la picioarele Mele …

– Dar eu astept sa-mi stergi lacrimile … Tu niciodata nu mi le stergi … 
– Lacrimile sunt date pentru a fi simtite, nu pentru a fi sterse …

– Stii uneori ma apuca un dor de Tine … si n-am cum sa-l sting … Ma usuc de dor si nu-l pot ogoi!
– E bine sa-ti fie dor. Ti se face dor doar de cei pe care ii iubesti …

– Stii, eu am obosit … viata e grea!
– Si Eu am obosit … oamenii sunt rai …

– Eu vreau sa fiu fericit …
– Fii! Eu ti-am spus care sunt Fericirile …

– Eu vreau sa fiu bun …
– Fii! Buni sunt cei care iubesc …

– Eu vreau sa iubesc!
– Iubeste! Iubesc cei care iarta!

– Eu vreau …
– Nu mai vrea … Fii!

– Uneori Te departezi de mine … si eu Te caut!
– Ma departez ca sa-Mi simti lipsa … si sa Ma cauti …

– Uneori nu pot sa ma rog …
– Nu te ruga … Vorbeste-Mi!
– Dar Tu ma auzi … ?
– Iti si raspund … Tu Ma auzi?

– Uneori nu stiu cine sunt …
– Esti cine te-am plamadit Eu sa fii …

– Uneori nu stiu ce vreau …
– Nu mai vrea … Daruieste.

– Uneori nu stiu unde merg …
– Opreste-te si stai … uita-te in jur!

– Tu ai un raspuns la toate …
– Tu ai intrebari despre toate …

– Stii … uneori e intuneric in sufletul meu …
– Aprinde o lumanare … sa se faca lumina …

– De ce stai numai in cer?
– Eu stau pe cruce … pe pamant … In cer îi astept numai pe cei ce se intorc acasa …

– Dar eu voi ajunge in cer?
– Mai intai trebuie sa stai pe cruce …

– Dar, cum?
– Smerindu-te …

– Dar cum?
– Zilele tale de la Mine sunt … Primeste-le asa cum iti sunt date … Si fa din ele bucurie si pentru tine, dar mai mult pentru altii!

– Dar unele zile sunt rele …
– Dar unele clipe sunt pline de fericire … si pentru acele clipe merita sa traiesti!

– Hai ridica-te … Trebuie sa te ridici …
– Azi nu … Se poate azi Nu! …
– Nu! Azi se poate numai DA!
– Dar maine va fi o zi mai buna … ?
– Nu te intreba cum va fi maine … nici daca va fi maine … Trebuie sa te ridici Azi!

– Bine … Dar sa nu ma lasi! Doamne! Sa nu ma lasi!
– Nu! Nici tu sa nu Ma lasi …
– Esti tot timpul cu mine …
– Da! Sunt tot timpul cu tine!

Edgar Cayce despre Tatăl Nostru ... / Fizica nucleară a minţii

”V-am spus de mai multe ori că încerc să scriu o carte cu titlul Fizica nucleară a minţii. Undeva in unul din capitolele ale  acestei cărţi  scriam: In clipele cele mai grele ale vieţii mele, fără ca cineva să mă inveţe, când trăiam stări ale conştiinţei joase, deprimare, suferinţă, îndoială, frică, spuneam Tatăl Nostru.

 

De fapt cred că reuşeam să alung gândurile negre repetând la infinit această rugăciune. Şi miracolele au inceput să apară. Am incercat să-mi explic.

 

Tatăl Nostru este rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, deci numai această cunoaştere, a provenienţei sale, ne vorbeşte de la sine despre puterea şi lumina sa.

 

Mulţi descântă de deochi cu Tatăl Nostru şi efectul este întotdeauna imediat. Şi nu-i o pură întâmplare faptul simplu că Tatăl Nostru purifică şi parcă topeşte... orice energie tulbure care-l impresoară pe cel deocheat.

 

De fapt, noi, cu toţii, suntem ca şi deocheaţi când trăim astfel de stări. Suntem ca într-un întuneric, ca într-o pâclă groasă de ceaţă, în stare de prizonieri. Mintea noastră şi energiile interioare sunt atunci inchise in suferinţa mentală. Vedem cum ne gândim obsedant la un lucru, la un om, la o situaţie, ne cuprinde insomnia, teama paralizantă sau îngrijorarea şi nemulţumirea, senzaţia că lumea este făcută numai din durere şi... nu mai ştim cum să ieşim din această stare. 

 

Nu sta prea multă vreme în deprimare, in suferinţă. Nu căuta prea mult la ce-ai greşit, la ce ai făcut rău, ori la ce au greşit alţii faţă de tine ! Ieşi din grota stărilor joase ale conştiinţei, care te îndeamnă să te simţi rău, nefericit, înfricoşat, îngrijorat şi nemulţumit. De vei sta prea mult acolo, te vei scufunda în Iad şi o vei face prin libera ta alegere. Vizitează Iadul, dar nu locui în el !!!

 

Spune Tatăl Nostru când nu te simţi bine.

Când eşti ingrijorat peste măsură, ori nemulţumit. Când simti că urăşti, sau că nu mai poţi. Când eşti deprimat, tulburat sau nefericit. Când gândul la ziua de mâine te copleşeste, spune Tatăl Nostru!... 

Ai să observi că te vei lovi de o dificultate puternică. Nu poţi să spui Tatăl Nostru. Nu te poţi concentra asupra rugăciunii, căci gândul tău zboară tot acolo, în negriciunea mentală, în suferinţa care te bântuie. S-ar putea să spui primele două-trei versete ale rugăciunii, apoi să te trezeşti că ai uitat cuvintele următoare, ori că te gândeşti tot la suferinţa ta. 

Nu renunţa! Spune rugăciunea! Căută-o cu mintea, cu tot sufletul tău şi spune-o mai departe! Pune mintea ta să se concentreze asupra rugăciunii, până ce o poate spune fără greş, de la început şi până la sfârşit.

Dacă uiţi rugăciunea şi dacă te trezeşti că nu te poţi concentra asupra ei... este semn că te afli în câmpuri de suferinţă, care vor să te reţină în ele, prin puterea Legii Atracţiei. Mintea va fi atrasă tot mai mult spre conştiinţa suferinţei până ce va ieşi de acolo concentrându-se asupra rugăciunii.

 

Este foarte important să ştii că Tatăl Nostru trebuie repetat.

Trebuie spus fără întrerupere, din nou şi din nou, cu tot sufletul, cu toata concentrarea mentală, până ce vei simţi că te-ai eliberat... din câmpurile care te-au înlănţuit, din suferinţă.  Când vei ieşi de acolo, te vei simţi liniştit şi vei putea să atragi la tine gânduri şi sentimente de încredere, de bucurie, de iubire sau măcar de mulţumire.

 

Avantajele rugăciunii Edgar Cayce, celebrul medium american considera că modalităţile de pătrundere a bolilor şi suferinţei corpului uman, sunt urmarea otrăvurilor cognitive, secretate de gândurile negative.  Astfel, în Statele Unite s-a lansat o adevărată campanie a optimismului şi celebrul îndemn think positive s-a popularizat tot mai mult în rândul oamenilor. Cayce spunea: Gândind pozitiv putem vindeca, gândurile optimiste având puterea de a acţiona benefic asupra organismului reglând activitatea glandelor vitale. Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu şi fundamental de meditaţie, prin intermediul rugăciunii Tatăl Nostru. Totodată, el explica corespondenţa dintre fiecare verset al rugăciunii şi respectivii centrii glandulari ce sunt influentaţi de aceasta.   Trebuie să încerci să resimţi fiecare val de semnificaţie al fiecărui verset, să extragi sensul energetic al acestuia şi să îl direcţionezi către organul în cauză, să simţi cum acest verset curge prin corpul tău. Căci se produce în corpul fizic un răspuns la reprezentările corpului energetic: se construieşte astfel o reacţie chimică, fiind posibilă vindecarea, concluziona autorul.   Iată aşadar după Edgar Cayce, corepondenţa între versetele rugăciunii şi principalele glande endocrine stimulate: TATĂL NOSTRU CARE EŞTI ÎN CERURI acţionează asupra glandei pituitare, cu rol de declanşator al procesului; SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU acţionează asupra glandei pineale; VIE IMPĂRĂŢIA TA deschide tiroida şi reglează funcţia acesteia; FACĂ-SE VOIA TA PRECUM ÎN CER deschide tiroida; AŞA ŞI PE PĂMÂNT acţionează asupra timusului; PÂINEA NOASTRĂ CEA SPRE FIINŢĂ DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI deschide gonadele, glandele sexuale; ŞI NE IARTĂ NOUĂ GREŞELILE NOASTRE, PRECUM ŞI NOI IERTĂM GREŞIŢILOR NOSTRI acţioneaza asupra glandelor suprarenale; ŞI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ acţioneaza asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni; CI NE IZBĂVEŞTE DE CEL RĂU acţionează în noi asupra timusului; CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA acţionează din nou asupra tiroidei; ŞI PUTEREA acţionează asupra glandei pineale; ŞI SLAVA ÎN VECI redeschide pituitara; AMIN formula de închidere a acestor centri energetici şi de reconectare la planul terestru.   Astfel, Cayce este de părere că riscul apariţiei unor boli sau afecţiuni nervoase este nealarmant pentru persoanele care gândesc pozitiv sau se roagă în mod frecvent.

Climat

În mine ieri a fost aşa furtună

Că nu credeam să-mi scape nimic teafăr!

Şi nu credeam pe cer să mai rămână

Nedezrădăcinat nici un luceafăr.

Însă, treptat, s-a potolit furtuna

Şi s-a pornit o ploaie înspumată

Plângând m-am uşurat de parcă mâna

Lui Dumnezeu mi-a luat durerea toată.

Şi-acum e-n mine-o linişte de parcă

M-am logodit în taină cu tăcerea,

Din amintire însă, udă leoarcă,

Ca o pădure fumegă durerea.

Şi aburii ce urcă pe-ndelete

Şi-n văgăuni lăuntrice s-adună

De suflet sunt sorbiţi ca de-un burete,

Şi ştiu că mâine fi-va iar furtună.

Demostene Andronescu

Cantec de dragoste

E atâta ură
Strânsă între noi
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.
Sunt atâtea visuri,
Care ne-au minţit
Şi-o atât de rece
Lamă de cuţit.
Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Şi-s aceleaşi urme
Sub aceiaşi plopi.
Dar e-atâta ură,
Dincolo de drum,
Cât să-ajungă toate
Pulbere şi scrum.
Tu mai vii pe-acasă,
Eu mai plâng un an
Şi-s atâtea vorbe
Aruncate-n van.
Sunt atâtea lanţuri
Sunt atâtea chei –
Ce mai pot să-ţi dărui,
Ce mai poţi să-mi iei?

Rugaciune

Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta; căci fără să fi cerut de la Tine să fiu, m-ai adus la existență. Înainte de a mă fi plămădit în sânul maicii mele, ai cunoscut viața mea învolburată și pornită spre alunecare, dar asta nu Te-a oprit să mă creezi și să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea noastră, deși știai dinainte răul pe care-l voi face. Știi bine cererile mele, înainte de a le ști eu însumi, precum și rugăciunile mele, înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi, în acest ceas, Dumnezeule, toate cele de care știi foarte bine că firea mea ticăloasă duce lipsă în primejdiile de acum. Căci știi bine întristarea sufletului meu și știi că tămăduirea lui stă în mâinile Tale.

Clipele ne trec incontinuu și toate ne devin trecut. Dar dacă reușesc să opresc clipa pot cuprinde laolaltă și trecutul și viitorul? Prezentul mă doare, trecutul îl regret iar viitorul îl văd sumbru fără iubire. Doar că iubirea mea nu e totul...
Cele mai frumoase cântece despre mine le-am auzit din gura ta, iar eu ți-am scris cele mai frumoase versuri în inima mea.
Căutăm mereu, pietre, flori, fluturi. Căutăm adevăruri. Dar important e ceea ce căutăm, nu ceea ce găsim. Ceea ce găsim e doar o scuză...

Viata are caile ei prin care ne ajuta sa intelegem tot ce avem nevoie. 

Intelepciunea nu poate fi grabita. 

Fiecare experienta are anotimpurile ei. 

Fiecare etapa din viata poate fi un pas catre un nivel mai inalt de constiinta. 

Orice proiect trece prin niste anotimpuri. 

Daca e in anotimpul inghetului, degeaba il fortezi sa fie in cel al infloririi. 

Degeaba grabesti o planta sa creasca, risti s-o omori din prea multa "buna intentie"

Iubirea, nu dispare niciodata!

Curat, murdar, sarac sau rece, 

Cu mii pretentii si nici un rezultat...

”Bolnava-n mintea ta și îndrăcită”

Cum tu și altii îmi faceați portret..

Te laudai cu-o dragoste măiastră

Pe care greu o îndurai - când e pe așa, de fapt nu este! 

Te lafaiai in vorbe dulci si dese

În lacrimi false de amor ghebos

De drag, de dor, de vesnicie

Dar incapabil să le dai vre-un rost!

În timp ce eu te ascultam naivă 

Și construiam, și le cresteam adanc in suflet

Și tot portretul meu hidos de-al dragostei se schimbă

Pe tine doar te limitau in trup...

O, ce săracă să fi fost, să pot să cred în vorbe făr-de-rost

Și cum să pot să cred vre-odată

Că îmi vei da ce nici măcar nu-ți este cunoscut!

Pe simplul ”Te iubesc” care implică ”Iartă”!

"Iubirile cele mai înflăcărate au cel mai rece sfârşit.."

Iubiți-va frumos! Miha!

În drumul tău...

A fost de-ajuns să-ți întâlnesc privirea

Și muzica din suflet să-ți ascult

Și-am înțeles c-ating nemărginirea

Că așteptând, nimic n-a fost prea mult

Și fericirea mă-neca în lacrimi 

Din trupul meu doar suflet mai era

Și-n glasul cărnii, pângăream, cu patimi

Ce gândul ca pe-un templu venera

Am adunat speranțe mână-n mână

Și gând în gând, și vis plutind spre vis

Dar nu știam că liniștea-i furtună

Și-avem alt drum spre-același paradis

Dar totu-i azi trecut! Ne mai unește 

Doar nostalgia-n neguri de uitări 

A fost un vis sublim, e doar poveste 

Pierdută-n noi cu-atâtea depărtări...

Cu lira ta naști perle dintr-o gamă 

Și-n dorul ei pierdut, ades mă mint

Că numele ce-o lume ți-l aclamă 

Numai în șoapta mea ți-era alint

Și mă întreb mereu: ești împlinit?

Ți-e glasul stins sau cântec în surdină?

Și mi-aș da viața să te știu iubit

Și fericit...dincolo de scenă 

Cu glas pierdut doinindu-mi lin a jale,

Smerită-i mulțumesc lui Dumnezeu

Și-s fericită că mi te-a scos în cale

Că-n drumul tău am fost, un pas, și eu...

Iubiți-vă frumos, cu drag, Miha! 

Către ...

simți că doare în piept când tragi puternic aer? 

și eu simt!

simți că doare lipsa? 

și eu simt!

simți că trece trenul pe langă tine, și tu ai ratat vagonul care te duce la destinație? 

și eu simt!

simți că persistă mereu nodul din gât ori de câte ori înghiți?

și eu simt!

te uiți mereu la telefon, poate primești vre-un semn!

și eu mă uit!

tresari ori de cîte ori sună telefonul? 

și eu tresar!

verifici mereu chat-ul să vezi ultima activitate? 

și eu verific!

nu înțelegi ce se întâmplă?

nici eu!

nu știi unde, când și cu ce ai greșit?

nici eu nu știu!

simți că vrei/ trebuie să știi ce mi se întâmplă?

și eu vreau să știu!

simți că distanța șterge dragostea?

eu nu simt asta! 

simți că îmbătrânești și nu ai realizat nimic? 

și eu simt! 

vrei să fii fericit?

meriți! și eu vreau, să fii fericit!

vrei o familie frumoasă, armonioasă?

meriți! și eu vreau!

simți că acolo undeva e omul tău,  care să-ți împărtășească tot ceea ce și tu oferi?

ESTE! EȘTI! POȚI! POT!

Timpul trece, tu nu-mi treci...

Doare groznic lipsa ta, mă înebunește,... te iubesc și nu vreau să-mi mai suferi! vreau tot ce tu vrei să ai! atât de mult îmi doresc să fii fericit cu sau fără mine încât trebuie să POT să mă țin departe chiar de simt că mușc din carne vie!!

Poate trenul meu chiar a trecut și frica m-a ținut pe loc înainte să îi calc prima treapă ....

Neîmplinirea nu e din lipsa dragostei, ci din prezența fricii, a frustrărilor, sau a unei combinații dintre acestea... a bolii! 

Am nevoie de tine, de noi!

Iubiți-vă frumos, Miha! 

Realitate...

"Raţionalitatea maleabilă a lumii, plină de multiple virtualităţi, corespunde indefinitelor virtualităţi ale raţiunii, imaginaţiei şi puterii umane creatoare şi progresive." - Pr. Dumitru Stăniloae 

Dar acest concept e mult prea complicat pentru noi muritorii de rând care nu citesc Patristica și nu dețin elemente despre aceasta. Și atunci ne putem raporta ori la știință ori la ”cum o văd eu”. Așa că eu rezum realitatea mea la cele 5 simțuri: tot ce pot vedea, tot ce simt, tot ce miros, gust sau aud. Am auzit astăzi o discuție în contradictoriu, aici în salonul spitalului în care mi-am petrecut ultimele 24 de ore, legate de faptul că și ”iubirea” ar fi un ”simț” ce ar trebui inclus în lista celor 5 pe care știința inițial le-a identificat! :) 
Pei da, normal că și iubirea e un simț care este inclus într-unul din cele 5 simțuri identificate științific. 
Cred că cel mai intens simț, care bucură, care doare, care ucide, care distruge suflete, sau le îmbată de fericire, care înebunește sau te înebunește sau care te scot efectiv din realitate. Din cei care citesc, cu siguranță că nu vă sunt străine aceste stări. Eu una le-am trăit pe toate la intensitate minimă și maximă, iar acum cred că încerc starea de ieșire din realitate. 

E comică și relativ nouă pentru mine starea de ”a te plictisi” și uite așa apuci să porți discuții pe teme științifice pe tema realității cu tanti Leana din Țigănași sau Viorica de la Grajduri. Atenție aici intră și dragostea!  Dar nu mai vreau să disec azi acest subiect, căci îmi dau seama uneori că doar teoria e de mine, la practică nu mă pricep deloc, sau mă pricep dar nu pot/știu să fac față și frustrările mele mă țin departe de oamenii care mă iubesc și pe care îi iubesc! ....

Iubiți-vă frumos, Miha!