Alergand frenetic printr-un spital de boli mintale dupa sufletul meu evadat din propria inchisoarea carnala. Luandu-i urma, izbindu-ma de pereti pentru ca eu nu pot trece prin ei, ma umplu de vanatai si julituri. Cad, ma ridic si alerg din nou, cautand camera cu camera, etaj cu etaj si-mi fuge privirea spre geam… Urat peisaj! Cautand tot inainte, iar camere si usi trantite, coborand pe trepte subrede ajung in bezna subsolului si ma pierd… Sufletul scapa si incep sa urlu de furie cu toata puterea. Geamurile spitalului se sparg, peretii se crapa si cad, se face lumina si vad o silueta indreptandu-se spre mine si-mi spune cu o voce cunoscuta: “Iar ai visat urat?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu